“Oricât de tare aș vrea acum să-mi întrerup călătoria spre trecut, nimic nu mă poate opri spre a-ți demonstra că te înșeli. Viața și moartea se împletesc încet, iar ceasul nostru sună neîncetat pentru a ne demonstra propria-i putere.”
Elena Costea

Spital

joi, 10 noiembrie 2011

| | |

Spital

Albii pereti cu negre zabrele,
Se posteaza falnic, in rugile grele
Ca un ucigas ascuns in umbre,
Ucigas al tineretii mele sumbre.

Peretii lugubri creau in mintea mea
Fantasme nevrotice in noaptea grea.
Aerul de plumb, mirosul acru-amar,
Parfumul vag de scoarta de artar,
Linistea, suspinele, tacerea latenta,
Ma umpleau cu senzatia de moarte iminenta.

Pustii, albe si lungi coridoare
Ucid visele, isi ascund fata de soare.
Si azi ma-nfioara amintirea lor
Ce strabate prin timp, ca intr-un décor.

0 comentarii: