“Oricât de tare aș vrea acum să-mi întrerup călătoria spre trecut, nimic nu mă poate opri spre a-ți demonstra că te înșeli. Viața și moartea se împletesc încet, iar ceasul nostru sună neîncetat pentru a ne demonstra propria-i putere.”
Elena Costea

Risc

joi, 10 noiembrie 2011

| | |


Risc.Risc.Risc. Imi rasuna imi minte ca un ecou, de parca as fi intr-o sala a oglinzilor, unde din toate unghiurile imi zambeste cu dinti ascutiti Riscul, in toate fatetele.

Vreau sa pot sa imi asum riscuri. Vreau sa fiu din nou cea care traieste in "aici si acum", stand pe buza prapastiei, privind Riscul in ochi si infruntandu-l.Dar nu pot. Am gresit de prea multe ori si i-am platit Riscului portia lui de suferinta. Acum, imi e teama. Nu imi permit sa mai imbratisez Riscul, curajoasa si sa ma arunc cu capul inainte.

Acum, sunt rationala si ma urasc pentru asta.E adevarat ca cine nu risca, nu castiga. Dar ce credeti? Cine nu risca, nici nu pierde. Iar eu am pierdut prea multe intr-un timp prea scurt.

Si totusi, Riscul ma atrage spre el, ma seduce, ma cheama, ma striga. Ii aud vocea in fiecare clipa, in fiecare ceas.Sa ii raspund, sau sa continui sa il ignor?

0 comentarii: