“Oricât de tare aș vrea acum să-mi întrerup călătoria spre trecut, nimic nu mă poate opri spre a-ți demonstra că te înșeli. Viața și moartea se împletesc încet, iar ceasul nostru sună neîncetat pentru a ne demonstra propria-i putere.”
Elena Costea

Viata ca in...carti.

sâmbătă, 31 decembrie 2011

| | | 0 comentarii


Dimitri: Avem nevoie sa fim impreuna.
Rose: De ce?
Dimitri: Pentru ca te vreau.
Rose: Raspuns gresit.

La multi ani!

| | | 0 comentarii
Din Constitutiei va transmit un An Nou fericit si tot ce va doriti!

Quiz: Care sunt slabiciunile tale?

vineri, 30 decembrie 2011

| | | 0 comentarii
Uite ca aici au nimerit-o.

Puteti face si voi quizul aici.

Ce am invatat in anul 2011

joi, 29 decembrie 2011

| | | 1 comentarii


Am invatat ca nimic nu e sigur. Nici iubirea, nici prietenia, nici loialitatea. Sunt lucruri pe care nu te poti baza, caci dispar chiar atunci cand esti mai sigur de ele.


Am invatat ca omul in viata sa trebuie sa ia propriile decizii, sa nu mai plece urechea la ce zic altii, sa isi traiasca viata asa cum crede, ca e viata lui, nu sa traiasca dupa principiile de viata ale altcuiva. Sa faca propriile greseli, nu greselile altora. 


Am invatat ca nimic nu e perfect, iar oamenii care cauta perfectiunea vor sfarsi singuri, doar ei cu idealul lor.


Am invatat ca cine crede ca merita sa fie iubit, pur si simplu, se insala amarnic.


Am invatat ca e prea adevarata vorba aia "cum iti asterni, asa vei dormi."



Am invatat ca persoanele care ne iubesc cu adevarat sunt cele care ne spun unde si cand gresim, chiar daca stiu ca vom ajunge sa le uram pentru asta.


Am invatat ca niciodata nu este prea devreme sa faci ce iti doresti sau prea tarziu pentru a face ceva pentru care nu esti pregatit.


Am invatat ca oricat de mult rau ne-ar fi facut o persoana, pana la urma vom ajunge sa ne simtim obositi si batrani de atata ura.


Am invatat ca oamenii care te iubesc cu adevarat sunt cei care iti spun ca esti un nesuferit, apoi vin la 3 noaptea sa te duca la spital pentru ca te simti rau.


Am invatat ca boala sufletului imbolnaveste si corpul.


Am invatat ca exista oameni carora le pasa de tine, chiar daca nu te cunosc. Pe scurt, mai exista inca oameni buni.


Am invatat ca iubirea nu e de ajuns pentru a cladi o relatie, indiferent de ce natura. Trebuie sa mai adaugi rabdare, altruism, calm si iertare.


Si totusi, am invatat ca iertarea nu e totul. 


Am invatat ca unele greseli sunt atat de mari incat nu mai pot fi reparate. Noi trebuie doar sa le acceptam si sa avem grija sa nu le facem si a doua oara. Si sa traim in culpabilitatea de a le fi comis.




Am invatat ca prieteni sunt aceia care stiu sa intoarca si celalalt obraz.


Am invatat ca suferinta nu ne face sa nu mai avem nimic de pierdut, ci sa pretuim si mai mult ceea ce avem.


Am invatat ca exista destin, soarta, Dumnezeu, sau cum i-o zice. E cineva sau ceva care nu ne lasa chiar asa, de capul nostru.


Am invatat ca increderea e un lucru fragil, greu de obtinut si usor de pierdut.



Am învăţat să iubesc ca să pot să fiu iubit.(Octavian Paler)



Atatea am invatat eu, pe pielea mea, intr-un an lung care a parut foarte scurt.


Nu a fost usor, dar ma bucur ca am reusit sa invat ceva din fiecare experienta.






Melodii frumoase

| | | 0 comentarii
Cum mi-am mutat radioul in bucatarie, in ultimul timp tot ascult muzica in timp ce fumez o tigare, gatesc sau mananc. Si cum ascult doar National FM, am descoperit o gramada de piese frumoase, romanesti.

Asta e una din ele:

De unde stim pe ce drum sa mergem?

miercuri, 28 decembrie 2011

| | | 0 comentarii



Eu, care sustineam sus si tare ca destinul si-l face omul cu mana lui si chiar daca a fost scris poate fi schimbat, am inceput sa ma indoiesc. Si imi e greu sa accept, dar asta e.


Pentru ca unele lucruri se intampla, oricat le-ai ocoli, oricat ai fugi de ele.


Si cand ai gresit, si nu stii pe ce drum sa o iei? De unde stii care drum e cel bun? De fapt, e vreunul bun? Sau toate sunt la fel, bunele si relele fiind in interiorul nostru?


Daca noi avem o povara de dus, nu conteaza ce drum am ales. Drumul e gol, doar sub pasii nostri prinde viata. Noi il inzestram cu durere, amagire, suferinta, dezamagire, iubire, ura si asa mai departe.





Si pana la urma, e destinul sau nu e? Putem sa intuim care drum va fi mai bun? Da. Dar putem sa intuim prost. Cat se poate de prost. Si iar ma intreb: daca nu drumul e de vina, ci noi? Si pe unde am lua-o, tributul tot il platim.


Poate de aici vorba aia veche de cand lumea "rau cu rau, dar mai rau fara rau".


Vad un luminis. Ce credeti, ramane asa, sau cand ajung eu la el se face bezna?





Pentru ca eu sunt bezna...buna asta. De gandit.


Vorbesc mult si anapoda.


Nu incercati sa ma intelegeti.


Nici eu nu o fac.

O poezie

| | | 0 comentarii

Departari

Un cinematograf nu prea plin,
In jur intuneric deplin.
Un film de suflet ruleaza pe ecranul mare,
Unind doua suflete intr-un ocean de soare.

Suflete mici, tremurande, tematoare,
Ce se vor pierde in lumea mare;
Suflete mari, ce bogatii ascund,
Dar firave ca un trandafir plapand.

S-au vazut si nu vor sa se mai desparta,
Oricat de mare ar fi departarea creata.
Caci si departarile apropie uneori,
Vindeca sulfetul de orori.

Departarea vindeca si cheama si strabate timpul,
Chiar daca din clepsidra se scurge nisipul.
Iar ele se vor intoarce una la alta tot mereu,
Precum o pasare ce revine la cuibul sau.


Daca pozele ar vorbi

| | | 0 comentarii
Daca pozele ar vorbi, amintirile ar fi vii...

Prea tare

duminică, 25 decembrie 2011

| | | 0 comentarii
Gif din Legend of the Seeker

Aseaza-ti capul unde vrei...dar pe umarul meu era locul ei!

| | | 0 comentarii


E ciudat cum de sarbatori simti cel mai tare lipsa persoanelor dragi pe care le-ai pierdut.

Si te simti...pustiit. Singur.

Si e ciudat cat de mult mi se potrivesc urmatoarele versuri:

Aseaza-ti capul unde vrei
Dar pe umarul meu era locul ei
Si-mi adormea in brate
Eu adunam sperante
Dar am pierdut-o asa usor

Cu mainile intinse
Cu tot atatea vise
Eu o astept in viata mea

Dar ochii ei nu mai vorbesc
Ea ca pe o lacrima m-a sters
Si stelele nu se mai aprind
Si n-ai avea ce sa-mi mai iei
Caci lumea mea e in palma ei
Iar eu in vise ma inchid

Aseaza-ti capul unde vrei
Dar pe umarul meu era locul ei
Si-mi adormea in brate
Eu adunam sperante
Dar am pierdut-o asa usor

Mi-e dor de inc-un zambet
Am pus atata suflet
Si nu mi-ar fi atat de greu
Daca intr-o clipa rece
Ea mi-ar sopti ca imi trece
Si se intoarce in viata mea

Dar ochii ei numai vorbesc
Ea ca pe o lacrima m-a sters
Si stelele nu se mai aprind
Si n-ai avea ce sa-mi mai iei
Caci lumea mea e in palma ei
Iar eu in vise ma inchïd

Versuri de la: http://www.versuri.ro/ 



Craciun fericit!

| | | 0 comentarii
Cei care ma cunosc stiu ca ma pricep sa imbarlig cuvinte si sa incropesc si eu o urare mai de Doamne-ajuta, dar acum nu vreau sa ma complic, vreau doar sa va urez "Craciun fericit", in cea mai simpla si sincera maniera.



Imi amintesc...

sâmbătă, 24 decembrie 2011

| | | 0 comentarii


Imi amintesc cum ne strangeam la tara toata familia de colindat, imi amintesc serile friguroase cu zapada, turturi la streasini si flori de gheata la fereastra.

Imi amintesc cum stateam totii copiii intr-o camera, saream in pat, ne gadilam, ne bateam cu perne, jucam Fazan si Adevar sau Provocare, iar adultii stateau in camera alaturata, discutand de ale lor si razand(uneori de noi).

Imi amintesc cum framanta mamaie cozonacul, il punea la crescut, si noi, copii curiosi, o urmaream sa plece din camera ca sa ne bagam dupa soba, sa ridicam prosopul si sa vedem cat a crecut coca. Si daca ne prindea, urla la noi ca oprim cozonacii din crescut si ne ameninta cu aracul. Dar ce sa ne prinda, ca fugeam care incotro si nu stia dupa care sa alerge mai intai.

Imi amintesc cum stateam cu ochii pe ceas, sa se faca 12 noaptea sa pornim la colindat. Si ziceam "mai e timp...". Apoi intram in panica, se facea 12 fara 10 si noi fugeam buimaci prin casa, cautand ba un ciorap piedut, ba un fular. In fiecare an pierdea fiecare cate ceva.

Imi amintesc cum veneam inghetati si ne dadea mamaie vin fiert si covrigi incalziti pe plita si sorici. Apoi ne desfaceam sacosele, ne numaram covrigii si merele...intr-un tarziu ne bagam in pat la culcare si...evident ca nu dormeam. O luam de la capat cu joaca.

Imi amintesc bucuria acelor zile atat de frumoase, care au trecut si nu se vor mai intoarce.

Sa mai radem putin

| | | 0 comentarii




Ce fredoneaza un arab intr-un autobuz plin cu americani?
- TOATA LUMEA, TOATA LUMEA, SARE ACUM CU MINE !!!


Un intelectual adevarat niciodata nu va spune "Proasta ai fost, proasta ai ramas",ci va spune "Timpul nu are putere asupra ta!"


Viaţa e ca o ţigară - se stinge repede şi costă prea mult..


Ana: -Ce faci?
Manole: -Un zid. Te bagi?


Ce fac romanii cand ninge afara?
5% - se bucura de zapada
95% - posteaza pe facebook ca ninge


- Mama, stii cata pasta de dinti se afla intr-un tub?
- Cata, puisor?
- De la un capat de canapea pana la celalalt capat si inapoi.


(Asta suna atat a...Vlad.)


- Alo, Mama Omida?
- Da! Unica si adevarata tamaduitoare si clarvazatoare, inzestrata cu harul divin. Cine e la telefon?
- Ghici!!


"Mama ajunge acasa si intreaba:
-Ce ati facut azi copii?
-Eu am spalat vase, a zis Roxana.
-Eu le-am sters, zise Maria
-Iar eu am adunat cioburile, zise Mihai"


In muzeu:
- Ce urat a pictat-o Grigorescu pe asta
Paznicul:
- Doamna, asta nu e tablou, asta e o oglinda…


Daca 4 din 5 oameni SUFERA de diaree, asta inseamna ca 1 din 5 se BUCURA de ea...?


Un om ii spune lui Bula
- Cum dom`le, nu ai incredere in mine?
- Nu mai am incredere nici in mine, zice Bula;
- Cum asa?
- Pai am vrut si eu sa trag o ba*ina si m-am ca*at pe mine.


Un biletel pe masa din bucatarie:
"Dragii mei optimist, pesimist si realist, in timp ce voi va certati, incercand sa demonstrati daca sticla este pe jumatate plina sau goala, eu am baut-o. Oportunistul!"


Ofiţerul de poliţie: Şi ce crezi că faci pe acest drum, Dracula?
Dracula: Cautam artera principală, domnule ofiţer.


Sursa

Eve

| | | 0 comentarii


  

Habar nu aveam ce e ala roman distopic pana nu am citit Eve.

Deci Eve...traieste in anul 2032, la 16 ani dupa ce o molima a sters aproape intreaga populatie a globului. Supravietuitorii, in mare parte copii orfani, au fost dusi in scoli speciale. 

Fetele erau educate in scoli si indoctrinate sa se teama de barbati, cu exceptia unuia: Regele.

Baietii erau trimisi in lagare, obligati sa munceasca la reconstructia orasului.

Cu o seara inainte sa termine Scoala, Eve afla ce se intampla cu fetele dupa absolvire: sunt tinute ostatice, legate, obligate sa faca copii dupa copii, pentru a repopula planeta.

Ingrozita de soarta ce o asteapta, Eve fuge de la scoala, singurul camin pe care l-a cunoscut vreodata.

Hmm, despre carte. 


E frumoasa, desi scrisa intr-o maniera simplista. Ideea povesti e tare, imi place. Desi in timp ce citeam, aveam un sentiment deja-vu care ma ducea cu gandul la I am legend.

Ce nu "se pupa" aici, si "nu se pupa" din punct de vedere psihologic, este faptul ca dupa ce ani de zile a fost indoctrinata sa se teama de barbati, pentru ca barbatii sunt niste nenorociti, ea cedeaza prea usor.

Dupa o asa "educatie", ea ar fi trebuit sa fuga mancand pamantul cand l-a vazut prima data pe Caleb, sa prefere sa o manance ursoaica decat sa se urce cu el pe cal, sa aibe incredere in el, sau sa il atinga.

Chestia asta face romanul sa scartzaie, in sensul ca il face mai putin credibil, cel putin din punctul meu de vedere.

In rest, cartea a fost draguta. Am terminat-o intr-o zi si jumate. 



Finalul mi-a placut foarte, foarte tare.



Next, please! :))

Si inca ceva: imi place mai mult coperta originala.

De Craciun sa nu cumva sa fii...sincer!

| | | 2 comentarii




Cine a inventat chestia asta cu "De Craciun fii mai bun si mai sincer"?


Adica, cine are nevoie de sinceritate din asta extrema? Eu sigur nu. Chiar nu vroiam sa imi marturiseasca mama astazi in timp ce faceam impreuna salata ca ea mi-a citit toate jurnalele de cand eram pustaoica pana in prezent.


Nuuuuu, nuuuu!!! 


De ce mi se intampla mie toate?


Va rog, va rog, nu mai fiti sinceri cu mine, ca doza asta de sinceritate imi ajunge pana la anu'.






Poezie de Craciun

joi, 22 decembrie 2011

| | | 0 comentarii




Poezia asta am scris acum niste ani, nu mai tin minte cati si a fost conceputa initial ca si cantec.

In noaptea cea sfanta
Ascultati a copiilor colinda,
Bradul sa-l impobodibi
Si cat mai des sa zambiti.
*
Respectati traditia
Daruiti speranta inimii
Pentru anul ce va veni.
 *
Aminteste-ti istoria:
In noaptea de Ajun
A batranului Craciun
Fii sincer, iubeste, daruieste…
*
Cand totul e aranjat sub brad
Iar copiii colinda au incetat,
Incearca sa fii mai bun
Si asteapta-l pe Mos Craciun.
*
Daca stii sa crezi
Si stii sa iubesti,
Esti sincer si bun
Va veni Mos Craciun.
 *
Asteapta sarbatoarea cu sufletul deschis!

Sa nu-mi iei niciodata dragostea

miercuri, 21 decembrie 2011

| | | 0 comentarii
Dar sa nu-mi iei niciodata dragostea..
Fiindca atunci am sa mor de dorul tau
Si zilele vor fi din nou asa cum au mai fost.

Leapsa de Craciun

| | | 1 comentarii
Am primit leapsa de la Krisz, de pe blogul Walking on Letters.


1. Un banc despre Mos Craciun:
A doua zi de Craciun , preotul unei biserici se uita la scena Nasterii si observa ca Iisus lipsea dintre statuete .
Cand iese afara , vede un baietel cu o masinuta rosie in care era asezata statueta prunculului Iisus .
- De unde ai luat statueta asta , micutule ?
- Din biserica , zice baietelul .
- Si de ce ai luat-o ?
- Cam cu o saptamana inainte de Craciun , m-am rugat pruncului Iisus si i-am promis ca daca-mi va aduce o masinuta rosie de Craciun , El va fi primul pe care-l voi plimba cu ea !



2. Să spunem că ţi se îndeplinesc 3 dorinţe în ziua de Crăciun , ce dorinţe ai vrea să îţi fie îndeplinite?
Pai...as vrea sa imi recapat prietenii pierduti. Pe toti pe care i-am pierdut in 23 de ani de existenta. Daca i-as avea pe ei, nu mi-ar mai trebui nimic...poate doar sanatate pentru mine si cei dragi.

3.Ce cadouri ai vrea să primeşti ?
Nimic material. Desi daca ma gandesc bine n-ar strica niste carti ;))

4.Poti să alegi să ţi se facă un cadou de la o persoana iubită , dar nimic material. Ce ai alege ?
Sa fie langa mine si atunci cand ii vine sa o ia la fuga.

5.Mai crezi în Moş Crăciun ?
Cred ca oamenii sunt mai buni in aceasta perioada, fiecare dintre ei devenind un fel de Mos Craciun pentru ceilalti, ceea ce e minunat. Inca ma intreb de ce nu pot fi asa pe toata perioada anului.

6. Ai făcut vreodată îngeri de zăpadă ?
Looooogic :))

7.Unde îţi petreci Crăciunul şi cu cine ?
Intotdeauna cu familia, ne strangem la unul din noi acasa.

8.La ce vârsta şi cum ai aflat cine iţi lasă cadouri sub brad ?
Pe la 7 ani si am fost foarte dezamagita, nu atat pentru ca am aflat adevarul, ci pentru ca nu concepeam ca e posibil ca mama sa ma minta pe mine.

9. Împodobeşti tu bradul? 
Da, impreuna cu mama, in timp ce ascultam "Impodobeste mama bradul". Si in fiecare an o amenint ca ea o sa il despodobeasca...desi de obicei ajung sa o fac tot eu.

10.În sufletul tău,  mai există spiritul sărbătorilor ?
Sigur ca da.

10.De Crăciun îţi place să dai sau să primeşti ?
Sa daruiesc. Am o anume fascinatie sa colind prin magazine, cautand cadoul perfect pentru fiecare persoana. Iar bucuria de pe fata lor cand le deschid e de nepretuit.

Dau leapsa mai departe oricui o vrea.

Quiz: Cine ai vrea sa te sarute sub vasc?

marți, 20 decembrie 2011

| | | 0 comentarii



Fat-Frumos

Cum care Fat-Frumos? Pai, baiatul acela chipes pe care il astepti sa soseasca. Esti o persoana romantica si melancolica. Urasti sa iti petreci sarbatorile singura si ti-ai dori sa poti saruta sub vasc sufletul tau pereche. Chiar daca esti inconjurata de prieteni, acestia nu pot substitui lipsa unei persoane tandre si afectuoase. 


Doua cuvinte: mancati rahat! :))

Destin

| | | 0 comentarii


Cred ca ursitoarele erau bete cand m-am nascut eu.

Altfel, nu-mi explic.

Probabil nu se asteptau sa se mai nasca cineva, s-au dus si ele intr-un birt, si, tam-nesam, am aparut eu, cu o luna mai devreme decat trebuia sa ma nasc.

Si, printre guri de bere si tequila, mi-au prezis sa nu am puterea sa iert pe nimeni, oricat de tare mi-as dori sa o pot face si oricat de mult mi-ar lipsi acea persoana.

Nu, nu e asta. Caci pot sa iert in unele situatii.

Cred ca mi-au prezis sa nu ma pot ierta pe mine, niciodata, in nicio circumstanta.

Pentru ca eu sunt cel mai crud judecator, ma critic si ma condamn.

Si daca eu nu pot sa ma iert pe mine, cum sa am pretentia sa ma ierte altii?

Poate sunt ei mai buni decat mine, poate...poate exista Mos Craciun si o sa imi aduca inapoi ce am pierdut.

Sau poate nu...

Altfel de carti

luni, 19 decembrie 2011

| | | 0 comentarii
Image and video hosting by TinyPic



Acest blog isi propune sa descopere, sa prezinte si sa sustina povesti frumoase, carti de neuitat si sa ii incurajeze pe cititori sa paseasca in lumea fantastica a literaturii.

De ce "Altfel de carti"? Pentru ca vrem sa promovam nu doar carti publicate, ci si povesti ale micilor scriitori debutanti, care nu au avut inca sansa de a fi publicati de o editura.

Tot ceea ce noi credem ca merita sa fie citit, de la romane, nuvele, povestioare sau chiar volume de versuri, vom publica aici, de asemenea si informatii despre sciitori. 

Mai sunt 12 zile....

| | | 0 comentarii



Cabral are un simt al umorului cam sado-maso. Nu ca l-as critica, pentru ca eu sunt adepta genului asta de umor.


Ne intreba intr-un post ce facem de Revelion, erau mai multe variante, iar la final:



p.s. 2 Nu uitati ca, cica, e ultimul revelion…


Eu nu cred ca va veni sfarsitul lumii (si nici el nu crede), dar ma intreb totusi daca se va schimba ceva. Tindeam sa cred ca vom trece la un nou nivel, dar acum, in situatia de fata, nu mai cred nimic.


Voi ce ziceti? Dam coltu', trecem la un nou nivel sau ramanem la fel de prosti cum suntem?


La o plimbare prin Bucuresti

sâmbătă, 17 decembrie 2011

| | | 0 comentarii
Am fost si eu in seara asta sa vad beculetele de pe bulevard. Nu m-am dus la inceput cand au fost inaugurate ca ma gandeam ca o sa fie omor pe acolo.
 Imi amintesc de anul in care s-a facut bradul de la Unirii, ala care trebuia sa fie cel mai mare din lume, dar nu a fost pentru ca au furat muncitorii material. Eu aveam treaba in alta parte, dar a trebuit sa trec pe la Unirii, unde era o mare de oameni. Aproape ca am fost maturata in directia bradului si cu mare greutate am reusit sa ajung la metrou.

Dar nici la metrou nu era mai liber:


Asa...despre beculetele de anul asta. Ceea ce le-ar descrie, ar fi, scuzati-mi limbajul, o mare laba trista.

Un galben chicios de-ti vine greata, cu albastru ca de, suntem in U.E., stiti voi ce rimeaza cu asta, niste stelute vai de ele si niste sageti carora nu le-am inteles rostul.

Apoi bradul de la Universitate ce mai e dragut, desi nu fantastic, dupa aia am vazut ca de la Universitate la Romana sunt mai multe beculete, dar tot sageti si stelute, nici nu m-am mai dus pana acolo sa ma uit, am facut stanga imprejur si m-am intors acasa.



In pasaj la Universitate, un mini-targ de sarbatori, mi-am luat si eu niste ciocolata de casa, dar parca nici aia nu era asa buna.

Ori totul e varza anul asta, ori eu sunt varza si nu imi prieste nimic.

Wish you were here

| | | 1 comentarii
I miss your laugh i miss
your smile
i miss everything about you
every second's like a minute
every minute's like a day
when you're far away


Pentru ca sunt cam dusa...

| | | 0 comentarii



Craciunul copiilor - Octavian Goga

vineri, 16 decembrie 2011

| | | 0 comentarii


Poezia copilariei mele

Craciunul copiilor - Octavian Goga

Dragi copii din tara asta,
Va mirati voi cum se poate
Mos Craciun din cer de-acolo
Sa le stie toate-toate…
Uite cum, va spune badea…
Iarna-n noapte, pe zapada,
El trimite câte-un înger
La fereastra sa va vada…
Îngerii se uita-n casa,
Vad si spun - iar Mosul are
Colo-n cer la el, în tinda,
Pe genunchi o carte mare…
Cu condei de-argint el scrie
Ce copil si ce purtare…
Si de-acolo stie Mosul,
Ca-i siret el, nevoie mare.

Doua povesti cutremuratoare de dragoste

joi, 15 decembrie 2011

| | | 0 comentarii
Doua povesti cutremuratoare de dragoste: povestea lui Hachi si povestea leului Christian

Hachi a fost un catel din rasa AkitaInu care in fiecare zi isi astepta stapanul sa vina de la serviciu. Cand auzea semnalul trenului fugea de acasa pana la gara, unde se aseza cuminte si astepta ca stapanul lui sa apara. Zi dupa zi...pana intr-o zi, cand stapanul lui a murit. Familia acestuia s-a mutat din oras, lasandu-l pe Hachi acolo, iar el a continuat sa isi astepte stapanul in gara pana in ultima clipa a vietii lui.


De aceea Hachi va fi si eroul meu, de asemenea.


A doua poveste, cea a leului Christian, suna cam asa: John Rendall si Ace Berg au crescut un pui de leu pana cand acesta s-a facut prea mare ca sa mai poata fi tinut in casa. Un an mai tarziu, ei s-au dus sa il vada in mediu sau natural. Au fost avertizati de faptul ca leul a petrecut un an in salbaticie si cel mai probabil nu ii va recunoaste. Ce s-a intamplat cand leul i-a vazut?


S-a bucurat la ei ca un catel care se bucura cand isi vede stapanii venind acasa.

Precizez ca ambele povesti sunt REALE.

Asta pentru a demonstra, inca o data, ca animalele pot avea suflet mai bun decat oamenii, iar iubirea lor trece peste orice obstacol.

Exista, intr-adevar, iubiri care nu mor niciodata. Pacat ca nu intre oameni.

Tematica de sarbatori

| | | 0 comentarii


Am schimbat si eu aspectul blogului, sa fie ceva mai in tema cu sarbatorile de iarna. Daca nu recunoasteti catelul din poza, este celebrul Hachi, asteptandu-si stapanul in seara de Craciun, stapan care nu a mai venit niciodata. Mai multe despre Hachi intr-un post viitor.

Si cum ziceam, nu simt deloc magia sarbatorilor si spiritul Craciunului anul acesta. Probabil o sa-l simt din plin cand o sa ma puna mama sa toc muntele de carne si legume pentru salata Boeuf si sa framant cozonaci.

Prefer sa spal toata faianta din bucatarie (am facut-o si pe asta cu alta ocazie, deci vorbesc in cunostiinta de cauza) decat sa toc chestiile alea. Si in fiecare an, aceeasi discutie:

Mama: taie-le mai mici.
Eu: de ce, se ineaca cu ele?

Ma rog, daca e ceva ce astept e seara de colindat, cand iau toti copiii din familie si mergem cu colindul. Si prajitura pe care m-a amenintat mama ca o face de Revelion: Zi si Noapte, preferata mea :X:X:X

p.s.: Catelul ala din poza seamana cu Happy al meu cand era mic.

Muzica de suflet

| | | 0 comentarii





Trei melodii frumoase pe care le tot ascult in perioada asta, poate pentru ca mi se cam potrivesc.

Ne-om intalni in cer

| | | 0 comentarii



Inca nu stiu cum a ajuns cartea asta in biblioteca mea, cu tot cu autograful autorului pe prima pagina. Am gasit-o intamplator si m-au impresionat versurile de pe spate asa ca m-am hotarat sa o citesc.


Image and video hosting by TinyPicAseara(noapte) am terminat-o. Concluzia? Hmm... o poveste frumoasa, foarte frumoasa, dar...sunt multe daruri. In primul rand, contine multe ideologii din astea tipic romanesti pe care eu le detest. Mai departe, povestea ar trebui sa starneasca un val de emotii care nu au aparut, deoarece sentimentele personajului nu sunt descrise in detaliu.  Din punctul meu de vedere, ca sa simti nefericirea unui personaj, trebuie sa ii simti mai intai fericirea. Aici, starile de nefericire sunt descrise, dar cele de fericire nu, de unde apare o neconcordanta care cam strica lucrurile.


Apoi, am intalnit doua greseli. Una: Katalin era anul intai la facultate cand Romulus terminase medicina. Peste trei ani se intalnesc si ea este stomatolog. Pai unde a facut ea facultatea de a si ajuns medic in trei ani, pe internet?


Doi: In anii '88-'89, cand in Romania nu se gasea nici hartie igienica sa te stergi la...3 litere...ei fumau tigari Kent. Ei fiind medici, ca daca erau securisti mai ziceam :))


OK, sa trecem la poveste.


Cand Romulus avea 10 ani, salveaza o fetita dintr-un accident de masina, o duce la spital. Asta e primul capitol. Apoi, povestea ne duce unde Romulus este in ultimul an de facultate si e indragostit de Simona, o colega de-a lui. Relatia lor e scurta si ia sfarsit cand Romulus afla ca Simona se culcase cu un alt coleg (si foarte posibil alti colegi) de-al lui inainte de a fi cu el. (Idei romanesti idioate, v-am zis eu.)


Intors in vacanta acasa, el o revede pe Katalin, fata pe care o salvase dupa accident cu ani in urma. Ei se indragostesc si de aici incep o serie de evenimente care il macina pe Romulus, axate in principal pe faptul ca parintii fetei nu vor sa i-o dea de sotie, pentru ca el este roman, iar ea, unguroaica.


Povestea in sine mi-a placut mult, iar pe ici, pe colo, am gasit fragmente scrise intr-o maniera metaforica, idei ce dau de gandit asupra sensului vietii.


Citate:



Ȋn tãrâmul viselor, zâna vieţii şi a morţii torcea fir de sânge şi otravã, de dragoste disperatã şi de iubire imposibilã.

Cel mai complit frig nu e cel al iernii. Cel mai cumplit frgi e cel din suflet, când moare dragostea şi speranţa.

Adevãratele piedici în calea dragostei nu sunt dinafara, ci dinãuntrul nostru.

-Eu vreau sã termin, sã mã cãrãbãnesc din împuţiciunea asta. Sã pun gabja pe un bãrbat bogat, sã fac numai ce vreau eu.
-Atunci de ce înveţi medicina?
-Pentru cã doctoriţele sunt mai scumpe decât curvele, în orice parte a lumii.

Se cam duce viaţa mea, gândea Romulus. Dreaptã şi nepãsãtoare ca o lumânare de la capul unui mort. Cine e vinovat de toate acestea?

-E un pacient ca oricare. Nu-l puteam lãsa sã moarã dintr-o zgârieturã.
-Bãnuiesc cã-mi puteţi spune cu ce s-a zgâriat.
-Cu ãsta!
Romulus scoase glonţul pe care-l pãstrase ca amintire.

Nicio moarte, cugeta el, nu poate fi justificatã. Ideile frumoase nu ucid.

Un muritor de pe planeta Pãmânt îşi punea eternal problemã a omenirii: cine şi de ce ne oferã destine crude, pline de suferinţe. Unde sã-I gãsim şi sã-o zdrobim?

Am invatat sa lupt

miercuri, 14 decembrie 2011

| | | 0 comentarii
Doare fiecare clipa, viata-i o risipa de vise fara rost...

Concurs de Craciun pe TLB si TVDRomania

| | | 0 comentarii
oracolul.jpg


M-am gandit sa va pregatesc o surpriza: un concurs de Craciun ce are ca premiu cartea "Oracolul" de Catherine Fisher.

Concursul se desfasoara pe ambele bloguri pe care le detin: Twilight Lovers Blog si The Vampire Diaries Romania.

Pentru a castiga aceasta carte, trebuie sa raspundeti la intrebarea: "Daca l-ati intalni pe Mos Craciun, ce dorinta l-ati ruga sa va indeplineasca?".

Raspunsul trebuie trimis pe adresa ramona88badea@yahoo.com pana la data de 24 decembrie 2011 pana la ora 15:00.

Atat raspunsurile primite de la fanii TVD cat si cele de la fanii Twilight vor intra in acelasi concurs, iar cel mai original raspuns va fi premiat.

Castigatorul va fi ales de un juriu din care voi face parte eu impreuna cu inca doua persoane care nu participa la concurs. Mai multe detalii in urmatorul post legat de concurs.

Castigatorul va fi afisat in seara de 24 decembrie.

Sper sa participati in numar cat mai mare.

Succes!

Quiz: Ce cadou o sa primesti de la Mos Craciun?

| | | 0 comentarii
Rezultatul meu:



Multa iubire

Ai avut grija sa ii oferi lui Mos Craciun toate indiciile despre cadoul mult visat. Asadar, iubirea reprezinta darul ideal pe care vrei sa il primesti. In preajma sarbatorilor, afectiunea si dragostea celor din jur iti ofera cea mai mare implinire. Daca esti singura, o noua poveste de iubire este exact ce-ti trebuie. Fii cu ochii in patru in goana dupa cadouri.  


Puteti face quizul aici.

What if God was one of us

| | | 0 comentarii



What if God was one of us
Just a slob like one of us
Just a stranger on the bus
Trying to make His way home




Citate

marți, 13 decembrie 2011

| | | 0 comentarii
20 de citate care ne inspira sa fim fericite



Toate familiile fericite sunt la fel, fiecare familie nefericita este nefericita in propriul fel.(Lev Nicolai Tolstoi )


„Cand altii te cred fericit si tu crezi ca nu esti, ia-te dupa ei!” – Raymond Ruyer


„Fericirea tace si se ascunde. Numai nefericirea este militanta si zgomotoasa.”– Duiliu Zamfirescu




Fericirea trebuie sa fie o rasplata, nu un scop. – Antoine de Saint-Exupery


Secretul fericirii nu este sa faci ceea ce iti place, ci sa-ti placa ceea ce trebuie sa faci. – James Matthew Barrie


Este foarte simplu sa fii fericit, dar este foarte greu sa fii simplu. – Rabindranath Tagore


Fiecare are in mainile sale propria fericire, precum artistul are materia bruta, careia vrea sa-i dea o forma. – J. W. von Goethe



Un Craciun fara dorinte

duminică, 11 decembrie 2011

| | | 4 comentarii


Spunea cineva odata, un mare om, ca se teme de oamenii fara vicii. Pentru ca oamenii fara vicii sunt oameni fara slabiciuni. Bineinteles, prin vicii intelegem mult mai mult decat fumat, alcool sau cafea. Viciile sunt numeroase si iau diferite forme.

Mie una, intotdeauna mi-a fost frica de oamenii fara dorinte. Daca intrebam pe cineva "Ce iti doresti de Craciun?" sau "Ce iti doresti de ziua ta?" si acea persoana raspundea "Nimic", eu ma panicam, pentru ca-asa credeam eu la acea vreme- un om fara dorinte e un om care nu are nimic de pierdut.

Dar nu e asa. Stii de ce sunt asa sigura?

Pentru ca si eu am ajuns un om fara dorinte.

Toata lumea ma intreaba ce vreau sa imi aduca Moshu' si eu raspund mereu la fel: nimic. Niciun lucru material nu mi-ar putea aduce bucurie. O sa primesc multe, probabil, asa se intampla de fiecare data cand nu imi doresc nimic. Primesc multe lucruri pe care in mod normal mi le-as fi dorit, iar eu ma prefac fericita, cand de fapt nu vroiam nimic.

Nu pentru ca nu exista nimic ce imi doresc, ci pentru ca ceea ce vreau eu nici macar Mos Craciun, daca ar exista, oricat ar fi el de magic, nu mi-ar putea aduce.

Nici macar el nu ar putea reintregi familii dezbinate, nu ar putea repara prietenii stricate, nu ar putea pune suflet intr-o inima goala, nu ar putea schimba trecutul.

Acum stiu ca un om fara dorinte nu e un om care nu are nimic de pierdut, ci un om care a pierdut prea multe.

Si totusi, imi doresc ceva de Craciunul asta: sa ninga.

Eu, care urasc zapada, vreau sa ninga, pentru ca Vladut de abia asteapta zapada si vreau sa il vad cum se bucura, vreau sa il plimb cu sania si sa facem oameni de zapada si asa sa imi dea si mie o mica bucatica din bucuria lui.

Ultimul cantec

sâmbătă, 10 decembrie 2011

| | | 0 comentarii
Image and video hosting by TinyPic

"Ultimul cantec", o carte pe care am devorat-o pur si simplu si nu am reusit sa o las din mana pana nu am terminat-o. O poveste incredibil de frumoasa din care am avut multe de invatat.

Ronnie, o pustoaica de 17 ani si Jonah, fratele ei mai mic,se duc sa isi petreaca vara alaturi de tatal lor in Wilmington, Carolina de Nord.

Ronnie este furioasa pe tatal ei ca i-a parasit, ca parintii ei au divortat si timp de trei ani nu a vorbit cu el deloc. Ea vrea cu disperare sa se intoarca la New York, dar urmatoarele lucruri care se intampla, belelele in care intra si persoanele pe care le cunoaste o obliga sa ramana acolo pentru restul vacantei, un prilej de a-si cunoaste mai bine tatal.

Will este baiatul tipic de bani gata, vedeta plajei, un jucator de volei excelent. Dar cand Ronnie ajunge sa il cunoasca mai bine, isi da seama ca in spatele acestor lucruri se afla un tanar sensibil si inteligent. Oare exista o sansa cat de mica sa fie ceva intre ei, desi sunt atat de diferiti?

Cartea are mai multe perspective, lucru care m-a ametit putin initial, dar in cele din urma m-am obisnuit, iar numeroasele perspective mi-au dat ocazia de a intelege mai bine fiecare personaj.
Avem perspectiva lui Ronnie, a lui Steve(tatal ei), a lui Will si a lui Marcus.

Citate:


Acum urma sã îşi petreacã vara cu copiii lui şi, deşi încerca sã îşi imagineze ce se întâmpla în toamnã când Ronnie şi Jonah urmau sã se întoarcã la New York, singura certitudine pe care o avea era cã frunzele aveau sã se îngãlbeneascã, iar dimineaţa va scoate aburi când va respire. Ȋncetase demult sã mai încerce sã mai prevadã viitorul. Nu-l deranja lucrurl acesta. Ştia cã previziunile sunt inutile şi, în plus abia dacã înţelegea trecutul.


-Eu sunt Ronnie. E o prescurtare de la Veronica.
-Spune-mi Blaze.
-Blaze?
-Numele meu adevãrat este Galadriel. E din Stãpânul inelelor. Mama e o ciudatã.
-Zi mersi cã nu ţi-a pus numele Gollum.
-Sau Ronnie. Arãtã peste umãrul ei cu I mişcare a capului. Dacã vrei ceva uscat sunt nişte tricouri cu Nemo la taraba de acolo.
-Nemo?
-Mda, Nemo. Din film? Peştele portocaliu cu alb, olog de o aripã? Rãmâne prins într-un acvariu şi tatãl lui se duce sã îl gãseascã?
-Nu vreau un tricou cu Nemo, OK?
-Nemo e mişto.
-Poate dacã ai şase ani, riposte Ronnie.


Ştiuse cã se va lua dupã ei. Mereu o fãceau. Mai ales fetele nou-sosite în oraş. Asta era chestia cu fetele: cu cât le tratai mai rãu, cu atât mai mult îl doreau. Erau pur şi simplu aşa de proaste! Previzibile, dar proaste.


-Asta e tot? Asta e cel mai rãu lucru pe care l-ai fãcut vreodatã?
-Nu am omorât florile nimãnui, dacã la asta te referi. Şi nici nu am vandalizat nimic.
-Nu l-ai bãgat pe fratele tãu cu capul în toaletã?Nici n-ai lovit maşina? Sau ai bãrbierit pisica sau ceva de genul ãsta?
Ronnie zâmbi discret.
-Nu.


-Bine. Povestea mea: locuiesc în New York cu mama mea şi cu fratele meu mai mic, dar ea ne-a expediat aici sã ne petrecem vara cu tatãl nostru.Şi acum sunt obligatã sã stau sã pãzesc nişte ouã de ţestoasã, în timp ce un jucãtor de volei/ maimuţã slinoasã/ voluntar la acvariu încearcã sã se dea la mine.
-Nu mã dau la tine, protestã el.
-Nu?
-Crede-mã, dacã m-aş da la tine, ai şti. Nu ai putea sã nu cedezi farmecelor mele.
(….)
-Bine, spuse ea într-un final, spãrgând tãcerea. E rândul tãu. Care e povestea ta?
-Sunt jucãtor de volei/ maimuţã slinoasã/ voluntar la acvariu.



-Ce treabã ai tu cu Blaze?
-Cum adicã?
-Mã întrebam de ce erai cu ea în seara aceea.
-Oh, fãcu ea. Deşi el nu avea habar de ce, ea pãrea uşuratã. Sincerã sã fiu, ne-am cunoscut când a vãrsat suc pe mine. Imediat dupã ce am curãţat isprava ta.
-Glumeşti.
-Nu. Din ce-mi dau eu seama, sã verşi suc pe oameni este echivalentul la a spune “bunã, mã bucur sã te cunosc” în partea asta de lume. Dacã mã întrebi pe mine, consider cã salutul standard e mai efficient, dar, la urma urmei, ce ştiu eu?



-Ce faci aici?
-Mã trezesc.
-Asta vãd. Dar ce fãceai aici azi-noapte?
Will zâmbi. Puştiul se purta la fel de serios ca un judecãtor, lucru care, la vârsta şi statura lui, era destul de comic.
-Dormeam.
-Da, da.


-Dacã nu aveai de gând sã îmi spui, atunci de ce m-ai adus aici? Ca sã te vãd murind?
-Nu, scumpo. Exact opusul. Ȋşi roti capul ca sã o priveascã în ochi. Te-am rugat sã vii ca sã te vãd eu pe tine trãind.


Viaţa, se gândi el, semãna mult cu un cântec. La început e misterul, la sfârşit e confirmarea, dar la mijloc stã întreaga emoţie care face sã merite totul.