“Oricât de tare aș vrea acum să-mi întrerup călătoria spre trecut, nimic nu mă poate opri spre a-ți demonstra că te înșeli. Viața și moartea se împletesc încet, iar ceasul nostru sună neîncetat pentru a ne demonstra propria-i putere.”
Elena Costea

Destin

marți, 20 decembrie 2011

| | |


Cred ca ursitoarele erau bete cand m-am nascut eu.

Altfel, nu-mi explic.

Probabil nu se asteptau sa se mai nasca cineva, s-au dus si ele intr-un birt, si, tam-nesam, am aparut eu, cu o luna mai devreme decat trebuia sa ma nasc.

Si, printre guri de bere si tequila, mi-au prezis sa nu am puterea sa iert pe nimeni, oricat de tare mi-as dori sa o pot face si oricat de mult mi-ar lipsi acea persoana.

Nu, nu e asta. Caci pot sa iert in unele situatii.

Cred ca mi-au prezis sa nu ma pot ierta pe mine, niciodata, in nicio circumstanta.

Pentru ca eu sunt cel mai crud judecator, ma critic si ma condamn.

Si daca eu nu pot sa ma iert pe mine, cum sa am pretentia sa ma ierte altii?

Poate sunt ei mai buni decat mine, poate...poate exista Mos Craciun si o sa imi aduca inapoi ce am pierdut.

Sau poate nu...

0 comentarii: