“Oricât de tare aș vrea acum să-mi întrerup călătoria spre trecut, nimic nu mă poate opri spre a-ți demonstra că te înșeli. Viața și moartea se împletesc încet, iar ceasul nostru sună neîncetat pentru a ne demonstra propria-i putere.”
Elena Costea

O poezie

miercuri, 28 decembrie 2011

| | |

Departari

Un cinematograf nu prea plin,
In jur intuneric deplin.
Un film de suflet ruleaza pe ecranul mare,
Unind doua suflete intr-un ocean de soare.

Suflete mici, tremurande, tematoare,
Ce se vor pierde in lumea mare;
Suflete mari, ce bogatii ascund,
Dar firave ca un trandafir plapand.

S-au vazut si nu vor sa se mai desparta,
Oricat de mare ar fi departarea creata.
Caci si departarile apropie uneori,
Vindeca sulfetul de orori.

Departarea vindeca si cheama si strabate timpul,
Chiar daca din clepsidra se scurge nisipul.
Iar ele se vor intoarce una la alta tot mereu,
Precum o pasare ce revine la cuibul sau.


0 comentarii: