“Oricât de tare aș vrea acum să-mi întrerup călătoria spre trecut, nimic nu mă poate opri spre a-ți demonstra că te înșeli. Viața și moartea se împletesc încet, iar ceasul nostru sună neîncetat pentru a ne demonstra propria-i putere.”
Elena Costea

De dragul vremurilor apuse

miercuri, 30 noiembrie 2011

| | | 1 comentarii
De dragul vremurilor apuse, cand vedeam cate un sezon din Grey intr-o zi.



Amintiri vechi

| | | 1 comentarii
Uneori parca nu ma mai recunosc...si nu ma refer la aspectul fizic, ce s-a schimbat si el intr-o oarecare masura, mai ales culoarea parului care a tot oscilat intre roscat, brunet si combinatii dintre cele doua.

Dar parca ma uit in ochii mei, cea din poza, imi amintesc vag cum eram si privind la mine, cea de acum, parca vad o straina.


Februarie 2007 (In curtea liceului):


 Aprilie 2007 (Parcul Carol):




Mai 2007 (Constanta):


Mai 2007 (Vama Veche):



Iunie 2007 (Ultimul clopotel):


Martie 2008 (Mogosesti):


 Iunie 2008 (Cismigiu):


"Ne-am maturizat. Cand s-a intamplat? Cum putem opri procesul?"-Grey's Anatomy



Prietenie si copilarie

luni, 28 noiembrie 2011

| | | 2 comentarii
Ce usor era sa ne pastram prietenii cand eram copii! Strigau copii la geam "Mama lu' Ramona, o lasati pe Ramona sa iasa afara?"

Totul era doar joc si veselie, nu era atata invidie, nimic nu era complicat: ne jucam si daca ne certam, ziceam "Impacare, Impacare, fara nicio suparare" si gata.


Anotimpul 5

| | | 0 comentarii





Pisoi adorabili de adoptat

| | | 0 comentarii





Sunt frumosi, cuminti, stiu sa faca la nisip, mananca orice si au nevoie de un nou stapan care sa le ofere un camin si un strop de iubire.

Daca vreti sa adoptati unul, contactati-ma la ramona88badea@yahoo.com

Interzis

| | | 0 comentarii

Mi-am amintit de curand despre o faza din Academia Vampirilor, mai exact cand se duce Rose la psiholog si ii spune despre Dimitri. Iar psiholoaga ii spune ceva de genul "nu cumva esti atat de atrasa de el tocmai pentru ca iti este interzis?".
Rose, nu domne, Batman, Batman, ma rog, la ei era altceva, dar raportandu-ma la mine, ma intreb daca nu cumva asa e.

Pentru ca e tipologia asta tampita a gandirii noastre, a oamenilor in general, de a ne dori ce nu putem avea, ceea ce ne este interzis. Si cu cat e mai interzis, cu atat de mai bun. Vorba aia: ce e bun ori e imoral, ori e ilegal, ori ingrasa. La mine nu e ilegal si nici nu ingrasa, nici macar imoral nu e, e pur si simplu...interzis.
Poate e porcaria aia de pacat stramosesc in care nu cred, dar ma rog, si am ramas cu vreun blestem de la Eva de a ceda in fata tentatiilor.

Pentru ca daca eu spun acum : va interzic sa va imaginati un elefant roz, nici nu ati citit bine fraza si in mintea voastra deja s-a format imaginea unui elefant roz.

Si mor de curiozitate sa aflu ce s-ar intampla daca tipul asta nu ar fi interzis pentru mine. Daca m-as trezi intr-o dimineata fara sa imi pese ca traiesc printre oameni, iar oamenii se judeca intre ei aspru si se mananca asemenea cainilor? Sa nu imi pese deloc de consecinte si sa fac ce imi doresc. Oare mi-ar trece iubirea asta nebuna sau s-ar agrava?

Cea mai frumoasa voce a Romaniei

duminică, 27 noiembrie 2011

| | | 0 comentarii
Dupa parerea mea, 100% subiectiva. 200% subiectiva.









Epigrame

| | | 0 comentarii

Premonitia lui Ceausescu

Am inchis repartitorul,

Amintindu-mi ce a spus,

In vremuri grele dictatorul:

"Imbracati o haina-n plus!"

epigramă de Alexandru Truţă


Unui matematician celibatar

Tot invata ca nebunu`

Cat fac unu si cu unu

Dar nu stie nici acuma

Cat fac unu si cu una.

epigramă de Lucian Onea



Necuviinţa

Pe al vieţii lung traseu

Este o interferenţă

Între lipsa de decenţă

Şi surplusul de tupeu.

epigramă de Mircea Ionescu-Quintus din Antologia epigramei româneşti, 2007


Competiţie

Concursul nu a fost uşor,

Intransigent şi fără milă.

Dar a ieşit învingător

La diferenţă de o... pilă!

epigramă de Gheorghe Constantinescu-Gecko din Antologia epigramei româneşti, 2007 


Cenzură maritală

Prinzând-o-n patul meu cu Tică,

În timp ce furia-mi expun,

Mi-o şi aud pe mititică:

- Tu crezi ce vezi, nu crezi ce-ţi spun?!

epigramă de Cornelia Cociş-Inovan din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)


Păcăleli, Păcălici, Păcăliţi.

Minte mică, lume slută,

Cu atâta păcăleală,

Toată ţara e făcută

Din Păcală şi Tânjeală.

epigramă de Arcadie Chirşbaum din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)


Breaking dawn

sâmbătă, 26 noiembrie 2011

| | | 4 comentarii


Cum a fost, cum a fost?

Cu ce sa incep?

Cu faza de la inceput, in care Bella se chinuia sa mearga cu pantofii de nunta si a zis "Nu pot sa merg desculta?". A fost tare, parca m-am vazut pe mine pe tocuri. :))

Mai departe: Nunta: naspa. Nu mi-a transmis niciun pic de emotie. Poate pentru ca vazusem deja trailerul, nu stiu. Rochia: naspa. Nu e genul meu. Clanul Denali: tare. Super actorii alesi.

Secventa cu Jacob a fost foarte reusita, m-a emotionat la fel de mult ca in carte. Luna de miere, vorba aia: ca la carte. Pacat ca ala din secventa in care se rupe patul nu era Rob, ca Rob nu are atatia muschi pe spate. Sau poate era el, dar e aranjata putin pe calculator.

Bella chiar arata ca un extraterestru, frate! Ca un extraterestru muribund si supt de viata.

Nu mi s-a parut ca scena nasterii e asa sangeroasa cum au zis unii, si chiar mancam cand am ajuns la partea aia.

Mi-a placut mult ca au respectat actiunea din carte, dar mi-ar fi placut ca la final sa o respecte mai putin, sa apara mai clar Mackenzie si la sfarsit sa para ca Bella e chiar moarta, atunci ar fi fost un soc pentru cei care nu au citit cartea cand deschide ochii. Dar si procesul de vindecare si infrumusetare e impresionant.

Mor de nerabdare sa apara partea a 2-a. Ca toata lumea, cred.

Si ca incheiere, cred ca asta a fost cel mai bun film de pana acum. Inca ma mai gandesc intre el si primul film al seriei si bineinteles, sa vina ultimul, sa pot face o comparatie completa.

Voi ce parere aveti?

Mama

| | | 0 comentarii



Mama

Ȋn pãrul tãu au asfinţit stele argintii,
Obrazul tãu fin a pãlit, bãtut de vreme.
Dar mâna e tot caldã, gata sã şteargã lacrimi mii,
Vorba ta dulce seacã orice durere.

Atât erai tu de frumoasã, în vremuri apuse,
Dar poveri multe ai avut pe-ai tãi umeri,
Atâtea griji pentru noi şi dureri nespuse,
Şi-atât mi-i de greu sã ştiu cã nu vei mai întineri.

Scrisa de mine. Sper sa va placa.

Durerea femeiasca

| | | 0 comentarii

Si uneori pacatuim curat
Crezand prin lacrimi mari de ochi atei
Ca insusi Dumnezeu este barbat
Si nu le intelege pe femei.


Top 10 desene animate de neuitat

| | | 2 comentarii
Locul 10: Peter Pan
poster

Locul 9:  Cars
 poster

Locul 8: Bambi
 poster

Locul 7: Ice age
poster

Locul 6: Nemo
 poster

Locul 5: Lion king
 Poster: Regele Leu

Locul 4: Shrek
poster

Locul 3: Lilo and Stitch
 poster

Locul 2:Fratele urs
poster

Locul 1: Frumoasa si Bestia
poster

Exercitii de dictie

joi, 24 noiembrie 2011

| | | 0 comentarii



Mi-am adus aminte cum anul trecut pe vremea asta mancam exercitii de dictie pe paine, pentru rolul pe care urma sa il am in vara. Cel mai tare e sa repeti in grup de cate 3-4, e antrenant si foarte amuzant.


Iata cateva exercitii de dictie pe care am reusit sa le fac:



Şase saşi în şase saci.

Cosaşul Saşa când coseşte, cât 6 saşi dânsul coseşte, şi-n sus şi-n jos de casa sa. Coseşte Saşa şi-n şosea.

Luni la lumina lumânării luminată de lună prin luminator i-a luminat o luminiţă în lumina ochilor.

Unui tâmplar i s-a-ntamplat o întamplare. Alt tâmplar, auzind de întamplarea tâmplarului de la tâmplarie a venit şi s-a lovit cu tâmpla de tâmplaria tâmplarului cu întamplarea.

Am o prepeliţă pestriţă cu paisprezece pui de prepeliţă pestriţi. E mai pestriţă prepeliţa pestriţă decât cei paisprezece pui de prepeliţă pestriţi, iar mai pestriţ decât prepeliţa cea mai pestriţă este prepeliţoiul cel pestriţ.


Un bal fãrã egal cu final fatal la un halala carnaval estival cu scandal epocal dintr-un opal oval, pal, real şi natural, fãrã rival, egal şi actual.



Rege Paragarafaramus, când te vei desoriginaliza? Mã voi desoriginaliza când cel mai original dintre originali se va desoriginaliza. Dar cum cel mai original dintre originali nu se va desoriginaliza, eu, Rege Paragarafaramus nu mã voi desoriginaliza.


Duc în bac sac de dac, aud crac, o fi rac? O fi drac? Face pac, aud mac, aud oac, nu e rac, nu-i gândac, nu e cuc, nu-i brotac, îl apuc, îl hurduc. E tot drac.



Papucarul papucãreşte papucii papucãresei, dar papucãreasa nu poate papucãri papucii papucarului.


Si unele pe care nu le stapanesc prea bine:

 O coropişniţă şi`un coropişniţoi se coropişniţeau la noi pe gunoi. Nu coropişniţa coropişniţea pe coropişniţoi ci coropişniţoiul coropişniţea pe coropişniţă.

 Un cocostârc s-a dus la descocostârcărie, unde se descocostârcăreau şi alţi cocostârci nedescocostârcăriţi, ca să se descocostârcărească de cocostârcăria lui.

Mierlița fuflendița fuflendi fuflendărița
N-a putut să fuflendească fuflendi fuflendărească,
Pe mierloiul fuflendoiul fuflendi fuflendăroiul.
Dar mierloiul fuflendoiul fuflendi fuflendăroiul
A putut să fuflendească fuflendi fuflendăreasă
Pe mierlița fuflendița fuflendi fuflendarița.

Cand cresc copiii?

miercuri, 23 noiembrie 2011

| | | 0 comentarii

Parca ieri il tineam pe Vlad in brate, o bucatica de om cat mana mea, si ziceam "De abia astept sa isi tina singur capul, sa nu mai am stressul asta."


Dupa aia ziceam "De abia astept sa stea singur in fund."


Si dupa aia, "Sa mearga singur in picioare."


Acum merge, alearga, vorbeste, se urca singur pe scaun, pe masa, pe biblioteca. Mananca singur (si toate hainele impreuna cu el)


Vine la mine, ma mangaie pe obraz cu manuta lui mica si imi spune "Iubita mea de Ramona."


Si stau si ma intreb, nevenindu-mi sa cred, cand a trecut timpul.

Cand cresc copiii? Noaptea, cand nu ii vede nimeni?

Poezii de dragoste

marți, 22 noiembrie 2011

| | | 0 comentarii

N-am mai scris poezii despre un tip de cand aveam 17-18 ani. Iar acel tip are o agenda plina cu poezii dedicate lui. Dar cumva...cineva...a reusit sa ma faca sa ii dedic iar poezii.

Si ma tot intreb: cum frate sa ti se para sexy felul in care un tip isi repara masina sau isi plimba cainele? Maine-poimaine o sa mi se para sexy si cainele :))=))

Si acum, poeziile mele cu fluturasi :))


Te visez

Te visez când noaptea asupra-mi se pogoarã,
Şi-o lacrima asfinte în perna solitarã.
Te visez când vântul rece la fereastrã-mi bate,
Ca un vârtej de şoapte înfrigurate.

Te visez ca pe un rege rãmas fãrã regat,
Trist, singur, abandonat.
Te visez, crezând cã am în inimã-mi puterea
De a-ţi reda iar mãreţia.

Te visez ca pe un mãreţ zeu antic,
Ce-ntr-un trecut îndepãrtat era cel mai puternic.
Te visez, cãzut din tronu-ţi de cleştar,
Dorind sã ajungi tu însuţi iar.

Te visez ca pe un Zburãtor ce nopţile îmi tulburã,
Dorind cu orice preţ ca-n aceastã lume sumbrã,
Sã mã visezi şi tu, sã mã doreşti în ale tale braţe,
Sã îmi dãruieşti fãrâme de speranţe.

Te visez, iar sufletul îmi tremurã speriat,
De teamã cã visul va fi spulberat,
Dorind sã rãmân în visare alãturi de tine,
Cãci în realitate nu ar trebui sã exişti pentru mine.



Ȋnger cãzut

Tu, de mã-nfiori doar cu o privire,
Tu, ce-ar fi trebuit sã rãmâi în amintire,
Tu, ce-ai strãbãtut obstacole cu gândul,
Eşti ca un înger cãzut, destinul înfrângându-l.

Tu, suflet rãtãcit ce ţi-ai pierdut puterea,
Pe drumuri fãrã sens vrei sã-ţi gãseşti menirea.
Tu, suflet îndurerat de vise ce ţi-au fost vândute,
Mereu rãtãcitor, pe drumuri nevãzute,

Tu reuşeşti sã aduci cu a ta privire pãtrunzãtoare,
Rãzbind printre nori, o razã de soare.
Dãruieşti surâsuri, apoi pleci grãbit,
Cu aripile frânte. Iluzia s-a sfarşit.

Iubirea copilariei mele

duminică, 20 noiembrie 2011

| | | 0 comentarii


Dintre toate iubirile mele din copilarie si adolescenta, prea putine au avut forma umana. Daca nu v-ati prins pana acum ca sunt o ciudata, o veti face in curand.


Cu multi ani inainte sa apara iubirea mea Harry Potter, iubeam o micuta carte cu coperti galbene si tocite care se numea simplu "Poezii", scrisa de George Cosbuc. Si dintre toate operele sale superbe, niciuna nu m-a impresionat mai mult decat "El Zorab".


Ce Eminescu si contemplarea lui mistica asupra naturii/iubirii/eului? Nu, eu l-am iubit pe Cosbuc, l-am idolatrizat de cand am inceput sa citesc.


Si m-am chinuit atat de tare sa il invat pe "El Zorab" pe dinafara, sa il recit oricui ar fi dornic sa asculte, asa cum am invatat multe alte poezii de-ale lui Cosbuc, dar nu am putut. Nu ca ar fi fost prea lunga, ambitia mea n-are limite cand iubesc ceva. Dar aveam o problema: de fiecare data cand ajungeam la final ma podidea plansul. Si printre suspine si larimi, nu reuseam sa memorez nimic. Si acum, recitind-o, retraiesc aceleasi emotii.


Cititi-o, va rog. E lunga, dar, credeti-ma, merita!





George Coşbuc

El-Zorab

La paşa vine un arab,
Cu ochii stinşi, cu graiul slab.
- "Sunt, paşă, neam de beduin,
Şi de la Bab-el-Manteb vin
Să vând pe El-Zorab.

Arabii toţi răsar din cort,
Să-mi vadă roibul, când îl port
Şi-l joc în frâu şi-l las în trap!
Mi-e drag ca ochii mei din cap
Şi nu l-aş da nici mort.

Dar trei copii de foame-mi mor!
Uscat e cerul gurii lor;
Şi de amar îndelungat,
Nevestei mele i-a secat
Al laptelui izvor!

Ai mei pierduţi sunt, paşă, toţi:
O, mântuie-i, de vrei, că poţi!
Dă-mi bani pe cal! Că sunt sărac!
Dă-mi bani! Dacă-l găseşti pe plac,
Dă-mi numai cât socoţi!

El poartă calul, dând ocol,
În trap grăbit, în pas domol,
Şi ochii paşei mari s-aprind;
Cărunta-i barbă netezind
Stă mut, de suflet gol.

- "O mie de ţechini primeşti?
- "O, paşă, cât de darnic eşti!
Mai mult decât în visul meu!
Să-ţi răsplătească Dumnezeu,
Aşa cum îmi plăteşti!

Arabul ia, cu ochii plini
De zâmbet, mia de ţechini -
De-acum, de-acum ei sunt scăpaţi,
De-acum vor fi şi ei bogaţi,
N-or cere la străini!

Nu vor trăi sub cort în fum,
Nu-i vor cerşi copiii-n drum,
Nevasta lui se va-ntrema;
Şi vor avea şi ei ce da
Săracilor de-acum! -

El strânge banii mai cu foc,
Şi pleacă, beat de mult noroc,
Şi-aleargă dus d-un singur gând,
Deodată însă, tremurând,
Se-ntoarce, stă pe loc.

Se uită lung la bani, şi pal
Se clatină, ca dus de-un val,
Apoi la cal priveşte drept;
Cu paşii rari, cu fruntea-n piept,
S-apropie de cal.

Cuprinde gâtul lui plângând
Şi-n aspra-i coamă îngropând
Obrajii palizi: - "Pui de leu,
Suspină trist. Odorul meu,
Tu ştii că eu te vând!

Copiii mei nu s-or juca
Mai mult cu frunze-n coama ta,
Nu te-or petrece la izvor:
De-acum smochini, din mâna lor,
Ei n-or avea cui da!

Ei nu vor mai ieşi cu drag
Să-ntindă mâinile din prag,
Să-i iau cu mine-n şea pe rând!
Ei nu vor mai ieşi râzând
În calea mea şirag!

Copiii mei cum să-i îmbun
Nevestei mele ce să-i spun,
Când va-ntreba de El-Zorab
Va râde-ntregul neam arab
De bietul Ben-Ardun!

Raira, tu, nevasta mea,
Pe El-Zorab nu-l vei vedea
De-acum, urmându-te la pas,
Nici în genunchi la al tău glas
El nu va mai cădea!

Pe-Ardun al tău, pe Ben-Ardun,
N-ai să-l mai vezi în zbor nebun
Pe urma unui şoim uşor
Ca să-ţi împuşte şoimu-n zbor;
Nu-i vei pofti: Drum bun!

Nu vei zâmbi, cum saltă-n vânt
Ardun al tău în alb vestmânt;
Şi ca să simţi sosirea lui
Mai mult de-acum tu n-o să pui
Urechea la pământ!

O, calul meu! Tu, fala mea,
De-acum eu nu te voi vedea
Cum ţii tu nările-n pământ
Şi coada ta fuior în vânt,
În zbor de rândunea!

Cum mesteci spuma albă-n frâu,
Cum joci al coamei galben râu.
Cum iei pământul în galop
Şi cum te-aşterni ca un potop
De trăsnete-n pustiu!

Ştia pustiul de noi doi
Şi zarea se-ngrozea de noi -
Şi tu de-acum al cui vei fi?
Şi cine te va mai scuti
De vânturi şi de ploi?

Nu vor grăi cu tine blând,
Te-or înjura cu toţi pe rând
Şi te vor bate,-odorul meu,
Şi te-or purta şi mult, şi greu;
Lăsa-te-vor flămând!

Şi te vor bate,-odorul meu,
Să mori tu, cel crescut de noi!...
Ia-ţi banii, paşă! Sunt sărac,
Dar fără cal eu ce să fac:
Dă-mi calul înapoi!

Se-ncruntă paşa: - "Eşti nebun?
Voieşti pe ianiceri să-i pun
Să te de-a câinilor? Aşa!
E calul meu, şi n-aştepta
De două ori să-ţi spun!

- Al tău? Acel care-l crescu
Iubindu-l, cine-i: eu ori tu?
De dreapta cui ascultă el,
Din leu turbat făcându-l miel?
Al tău? O, paşă, nu!

Al meu e! Pentru calul meu
Mă prind de piept cu Dumnezeu -
Ai inimă! Tu poţi să ai
Mai vrednici şi mai mândri cai,
Dar eu, stăpâne, eu?

Întreagă mila ta o cer!
Alah e drept şi-Alah din cer
Va judeca ce-i între noi,
Că mă răpeşti şi mă despoi,
M-arunci pe drum să pier.

Şi lumea te va blestema,
Că-i blestem făptuirea ta!
Voi merge, paşă, să cerşesc,
Dar mila voastră n-o primesc -
Ce bine-mi poţi tu da?

Dă paşa semn. - "Să-l dezbrăcaţi
Şi binele în vergi i-l daţi!
Sar eunucii, vin, îl prind -
Se-ntoarce-arabul răsărind
Cu ochii îngheţaţi...

El scoate grabnic un pumnal,
Şi-un val de sânge, roşu val
De sânge cald a izvorât
Din nobil-încomatul gât,
Şi cade mortul cal.

Stă paşa beat, cu ochi topiţi,
Se trag spahiii-ncremeniţi.
Şi-arabul, în genunchi plecat,
Sărută sângele-nchegat
Pe ochii-nţepeniţi.

Să-ntoarce-apoi cu ochi păgâni
Şi-aruncă fierul crunt din mâini:
- "Te-or răzbuna copiii mei!
Şi-acum mă taie, dacă vrei,
Şi-aruncă-mă la câini!

Na, na, na, na....

| | | 0 comentarii


Funny stuffs

| | | 0 comentarii




Si am pastrat ce e mai tare pentru final:



Curaj

sâmbătă, 19 noiembrie 2011

| | | 0 comentarii

De nu îmi voi gãsi curajul sã spun ce-mi cere inima,
De nu îl voi gãsi acum, voi şterge de pe foaie rima.
Cãci…ce rost are sã mã închid în foaia de hârtie,
Când sensul poeziei n-o sã mai învie?

De ce nu vreau s-o spun, de ce nu vreau ceva sã fac?
Ştii de ce? Pentru cã tu ai promis cã vei şti ce spun când tac.
Şi poate ştii, dar nu îţi pasã. Şi poate îţi pasã, dar nu vrei
Sã te întorci pe drumuri fãurite de atei.

De ce ai vrea? De ce s-alegi durerea?Şi eu în locul tãu de-aş fi
Şi n-aş putea, şi n-aş avea ce mai jertfi,
Aş merge înainte, pe drumul ce se-aşterne în faţã,
Nu prinsã în trecut, în sentimentele de gheaţã.

Doar cã eu nu pot sã merg. Ceva pe loc mã ţine
Ȋn timp ce tu alergi pe drumul ce îţi aparţine.
Alergi prea repede, de teamã sã nu rãmâi prinsã
Ȋn trecutul trist desenat pe un colţ de batistã.

Dar din când în când, parfumul trecutului se simte iar
Amintindu-ţi de o data dintr-un calendar.
Atunci, de-aş şti cã te-ndoieşti de drumul tãu cel nou,
Aş avea curajul sã te prind iar în lansou.

Curaj…vorbeam de el? Nu am, nu-i simt aroma,
Am fost o laşã şi mereu voi fi aidoma.
Mi-e teamã cã n-are rost sã mai învii ce-a fost,
Ȋmi spun mereu cã n-are niciun rost.

Dar eu-sufletul nedemn, ce doar cere,
Voi face un lucru ce va veni ca o adiere:
Ȋţi dau drumul, poţi sã pleci,
Sã nu te mai întorci în veci.

Sã nu te mai gândeşti la mine, acum şi niciodatã
Nu sunt demnã, nu sunt curatã.
Pleacã! Şi la final, încã ceva:
Sã nu crezi cã a fost doar vina ta.


Poze de la filmari- partea a doua

| | | 1 comentarii