“Oricât de tare aș vrea acum să-mi întrerup călătoria spre trecut, nimic nu mă poate opri spre a-ți demonstra că te înșeli. Viața și moartea se împletesc încet, iar ceasul nostru sună neîncetat pentru a ne demonstra propria-i putere.”
Elena Costea

Mama

sâmbătă, 26 noiembrie 2011

| | |



Mama

Ȋn pãrul tãu au asfinţit stele argintii,
Obrazul tãu fin a pãlit, bãtut de vreme.
Dar mâna e tot caldã, gata sã şteargã lacrimi mii,
Vorba ta dulce seacã orice durere.

Atât erai tu de frumoasã, în vremuri apuse,
Dar poveri multe ai avut pe-ai tãi umeri,
Atâtea griji pentru noi şi dureri nespuse,
Şi-atât mi-i de greu sã ştiu cã nu vei mai întineri.

Scrisa de mine. Sper sa va placa.

0 comentarii: