“Oricât de tare aș vrea acum să-mi întrerup călătoria spre trecut, nimic nu mă poate opri spre a-ți demonstra că te înșeli. Viața și moartea se împletesc încet, iar ceasul nostru sună neîncetat pentru a ne demonstra propria-i putere.”
Elena Costea

Lunã roşie

luni, 7 noiembrie 2011

| | |

Lunã roşie

Lumina lunii pogoratã asupra noastrã,
Tãcutã, pãrtinitoare, mãiastrã,
Roşie luminã dinspre miazãnoapte
Domnea peste ale noastre secrete şoapte.

Vara ce-a trecut  îmi spuneai
Cã sunt raza din noapte ce o aşteptai.
Pot lupta cu norii cenuşii ce noaptea strãbat,
Ȋnsã cu o eclipsã, e mult prea complicat.

Luna roşie a venit şi a plecat,
Noaptea aceea s-a pierdut în neant.
Amintirea încã domneşte prin timp,
Dar se va pierde într-un îngheţat anotimp.

Lunã roşie, de ce ai plecat?
Priveşte în urma ta, câtã durere ai lãsat!
Razã de noapte, şterge cu puterea ta
Suferinţa din amintirea mea.

Şterge durerea, şterge trãdarea,
Ȋn urmã sã rãmânã doar uitarea.
Sã nu-mi mai doresc întoarcerea la ea,
Sã adorm ca cel din urmã demon în veşmânt de catifea.


0 comentarii: