Lunã roşie

Lunã roşie

Lumina lunii pogoratã asupra noastrã,

Tãcutã, pãrtinitoare, mãiastrã,

Roşie luminã dinspre miazãnoapte

Domnea peste ale noastre secrete şoapte.

Vara ce-a trecut  îmi spuneai

Cã sunt raza din noapte ce o aşteptai.

Pot lupta cu norii cenuşii ce noaptea strãbat,

Ȋnsã cu o eclipsã, e mult prea complicat.

Luna roşie a venit şi a plecat,

Noaptea aceea s-a pierdut în neant.

Amintirea încã domneşte prin timp,

Dar se va pierde într-un îngheţat anotimp.

Lunã roşie, de ce ai plecat?

Priveşte în urma ta, câtã durere ai lãsat!

Razã de noapte, şterge cu puterea ta

Suferinţa din amintirea mea.

Şterge durerea, şterge trãdarea,

Ȋn urmã sã rãmânã doar uitarea.

Sã nu-mi mai doresc întoarcerea la ea,

Sã adorm ca cel din urmã demon în veşmânt de catifea.