“Oricât de tare aș vrea acum să-mi întrerup călătoria spre trecut, nimic nu mă poate opri spre a-ți demonstra că te înșeli. Viața și moartea se împletesc încet, iar ceasul nostru sună neîncetat pentru a ne demonstra propria-i putere.”
Elena Costea

Final de drum

marți, 30 august 2011

| | | 0 comentarii


Bunicul meu (Dumnezeu sa-l ierte) avea o vorba: "Taica, sa nu pishi impotriva vantului, ca te uzi pe picioare!".

Ei bine, eu de multa vreme asta incerc sa fac. Si am fost prea ambitioasa ca sa recunosc ca nu mai pot.

Psihologicul "eu pot" e valabil cu lucruri realizabile. Daca o tii una si buna "eu pot sa ma cac in sus", esti un mare prost. Trebuie sa stii cand sa te opresti, sa stii sa pierzi, sa iti cunosti limitele.

Sa luam un exemplu tampit: o bucata de elastic. Tragi de ea si tragi si tragi...pana la un moment dat. Cand se rupe. Oricat ar fi de elastic..elasticul (lol) se rupe. Si te cam loveste cu viteza in mecla.

S-a terminat.Si pe de o parte ma simt eliberata, pentru ca am obosit sa lupt. Pe de alta parte ma simt inutila, pentru ca am incetat sa lupt. Pe de alta parte sa simt proasta pentru ca m-am crezut capabila cand nu eram. Si pe de o alta parte ma intreb daca nu sunt prea slaba pentru ca  acum ma cred incapabila, dar exista un anume coltisor al mintii mele care imi striga "Dar daca poti?". Nu il mai aud, am dat volumul la minim. Sa se duca dracului ambitia mea. Nu pot.The end.

Greseli bune, greseli rele

luni, 29 august 2011

| | | 3 comentarii



Faza cu "omul din greseli invata" e sucks. Pentru ca oricat de mult ai invata din ele, greselile au acest mic inconvenient ca nu mai poti da timpul inapoi si sa alegi calea cea buna.


Greselile bune, din care inveti cu adevarat sunt cele care isi au izvorul in mintea ta si numai acolo. Din alea castigi enorm. 


Greselile rele sunt cele care vin din idei care nu iti apartin.Daca cineva iti da un sfat si te hotarasti sa il accepti, iar acel sfat te duce la o greseala imensa, ai pierdut enorm.


Analizand putin istoricul greselilor omenirii in general si al meu in particular, cred ca e mai bine sa inveti si din greselile altora. Macar un strop de invatatura sa culegi si de acolo. Oricum viata e prea scurta: daca ai timp sa faci toate greselile, nu ai timp sa inveti din ele.


Uite, invatati si din greseala mea: prietenii sunt minunati, prietenii sunt incredibili. Fara sarcasm, cine ma cunoaste stie cat pret pun pe prietnie. DAR ceea ce e bun pentru prietenii nostri nu e neaparat bun pentru noi. Un prieten poate sa iti dea un sfat din toata inima, fara sa isi dea seama ca de fapt ceea ce pe el il ajuta, tie iti va face rau.


Fiecare om e unic si fiecare om are dreptul si obligatia sa ia propriile decizii si sa isi traiasca propria viata.

Poezie

duminică, 28 august 2011

| | | 0 comentarii





Ruga

Tãcutã,
Zbuciumatã,
Strãlucind în asfinţit,
Mereu de neclintit.

Ascunzi misterele  albastre
Ȋn valuri spumoase.
Sorbi raze de soare
Pe buzele pale.

Iubeşti tãcerea rece,
Ascunzi viclene farmece,
Te simt aproape, te vãd în zare,
Iubitã mare.

Zbuciumul meu te cheamã,
O chemare infamã
Din adâncuri negre, pustiite,
Pe buzele tale sorbite.

Tãcutã,
Zbuciumatã,
Ȋmi continui ruga mutã.
Iar strigãtul se pierde în zarea absolutã.


Inspirata din melodia asta:


Cea mai cutremuratoare poveste de dragoste

joi, 25 august 2011

| | | 1 comentarii

El a iubit-o dintotdeauna. Ea tinea la el, dar il vedea ca pe un prieten. 


Timpul a trecut, dar el a continuat sa o iubeasca. Si-a sacrificat viata pentru ea, cu toate ca stia ca nu ii va impartasi niciodata iubirea. 


Chiar si dupa ce ea a murit, iubirea a continuat sa traiasca in inima lui. Si tot ce a facut a fost numai pentru ea.

-Chiar si acum, dupa atata timp?
-Intotdeauna.


Chiar ai ochii mamei tale..


Asta e cea mai cutremuratoare poveste de dragoste. Si da, am plans. Mult. Mai mult chiar decat la Bram Stocker's Dracula. Pentru ca aici este vorba de Severus Snape. 
Snape, cel pe care il stiu din primul volum Harry Potter, Snape cel pe care l-am antipatizat ani la randul si al carui suflet l-am descoperit abia acum.




Emisfera dreapta sau emisfera stanga?

miercuri, 24 august 2011

| | | 0 comentarii


Raspunde la intrebari si fa un total. Ce fel de raspunsuri ai mai multe: cele apartinand emisferei drepte sau cele apartinand emisferei stangi? Calculeaza, apoi vezi rezultatele.

1. Ai obiceiul de a intarzia la intalniri sau la alte evenimente?

-Mi se intampla frecvent. – Emisfera Dreapta
-Niciodata sau aproape niciodata. – Emisfera Stanga
 
2. Atunci cand vrei sa impartasesti o idee cuiva si vrei sa o explici cat mai bine:

-Opiniile tale sunt insotite si de gesturi pentru a intari ceea ce spui. – Emisfera Dreapta
-Nu apelezi la gesturi. Cuvintele exprima cel mai clar ceea ce vrei sa spui. – Emisfera Stanga

3.Cand relatezi o intamplare unei cunostinte:
-Tintesti direct catre subiect si reusesti sa il prezinti clar, in amanunt. – Emisfera Stanga
- Te pierzi in detalii inainte de a fi tras o concluzie pertinenta si logica. – Emisfera dreapta


4. Biroul tau este in majoritatea timpului:
-ordonat, curat, fiecare lucru aflandu-se la locul lui – Emisfera Stanga
-dezordonat, haotic – Emisfera Dreapta

5. Emiti judecati si opinii vizavi de un lucru sau de o persoana, bazandu-te doar pe sentimente si pe ceea ce iti spune intuitia?


-Da – Emisfera Dreapta
-Nu- Emisfera Stanga.

6. Ti se intampla sa traiesti senzatia ca ai mai vazut, simtit, experimentat ceea ce se intampla acum si altadata, poate intr-o altaviata?
-Cateodata/ destul de des. – Emisfera dreapta
-Rareori/ niciodata. – Emisfera Stanga

7. Tocmai ai cunoscut o persoana noua. Care este primul lucru care iti vine in minte atunci cand te gandesti la ea?
-Numele. – Emisfera Stanga
-Figura. –Emisfera Dreapta

8. Mi se pare ca planificarea lucrurilor intr-o agenda si respectarea prioritatilor stabilite in ea:
- reprezinta un lucru absolut necesar – Emisfera Stanga
-reprezinta un lucru plictisitor si neinteresant. – Emisfera Dreapta

9. Stabilirea de obiective personale pe termen scurt:
- ma impulsioneaza si ma impiedica sa ma las prada delasarii – Emisfera Stanga
-ma inhiba si imi limiteaza posibilitatile – Emisfera dreapta

10. Cand ai de dat un examen scris, preferi ca acesta sa fie sub forma de:
-eseu si discutii libere – Emisfera dreapta
-intrebari cu raspunsuri multiple – Emisfera stanga

11. Cand citesti revista ta preferata:
- rasfoiesti fugitiv paginile revistei, iar privirea ta insista asupra articolelor si imaginilor mai captivante – Emisfera dreapta
-citesti revista de la cap la coada, in ordinea in care sunt prezentate in revista – Emisfera Stanga

12. Iti amintesti de o rochie care ti-a placut raportandu-te vizual la culorile si textura rochiei?
Da – Emisfera Dreapta
Nu –Emisfera Stanga

13. Iei deciziile:
-cantarind obiectiv avantajele si dezavantajele acelei decizii – Emisfera Stanga
-sub imboldul momentului – Emisfera Dreapta

14. Te gandesti adesea la trecut?


-Da/ deseori – Emisfera Stanga
-Nu/ rareori – Emisfera Dreapta

Emisfera dreapta-caracteristici:
Emisfera dreapta controleaza partea stanga a trupului si este centrul creativitatii, al imaginatiei, al instinctelor si al emotiilor. Partea dreapta a creierului este asociata cu abilitati precum imaginatie, intuitie, creativitate, perceptia emotiilor, sensibilitate artistica, exprimarea emotiilor.


Emisfera stanga-caracteristici:
Emisfera stanga a creierului controleaza partea dreapta a trupului si este centrul logicii, al ratiunii, al analizei si al rationamentelor. Ea este responsabila pentru actiunile si taskurile ce implica judecata, rationamentul, gandirea analitica, limbajul, cifrele si numerele.


Sa radem putin...

luni, 22 august 2011

| | | 1 comentarii



Cu atata drama in jurul meu, parca aveam nevoie de niste bancuri bune ca sa imi dai descretesc fruntea. Si le-am gasit, iar acum le impartasesc cu voi:


O femeie trebuia sa treaca noaptea prin cimitir, însa îi era frica. La un moment dat vede un tip care venea în întâmpinare si-l roaga s-o conduca. Merg împreuna, omul spune bancuri, femeia râde... la un moment dat femeia spune:
- Ce barbat amuzant sunteti.
- Sa ma fi vazut când eram în viata!



Dumnezeu a creat cerul si pamantul. Restul a fost fabricat in China.


Se intalnesc 2 foste colege de liceu: 
– Buna! Ce faci? 
– Buna! Ma duc sa spal Mertanu’ apoi sa mananc la Marriot! Tu? 
– Si eu tot curva. 



Un tip cu doua gagici la o terasa, apare chelnerul si intreaba: 
- Cu ce va servim? 
- O bere la tap, si la caprele astea cate o limonada... 



Bula intreaba o colega:
- Stii limba engleza?
- Da, spune colega.
Atunci zice Bula:
- Zi si mie cum se spune: gheata, ceai, picior?
- Ice, tea, foot...

(daca nu ati prins poanta, cititi cu voce tare randul de deasupra)


Un baietel la scoala:
- Sora mea Alinuta este la facultate, sora mea Alinuta este la facultate, sora mea Alinuta este la facultate.
Invatatoarea curioasa intreaba:
- La ce facultate, puiule?
- La facultatea de medicina.
- Si ce face acolo, puiule?
- Sta linistita intr-un borcan.




La facultatea de filozofie, un elev il intreaba pe profesor:
- Domnule profesor, de ce se numeste inima asa, daca ea este o pompa?
- Pai mai baiatule, tu crezi ca prietenei tale i-ar placea sa-i spui ca o iubesti din toata pompa?!

 Cioc ! Cioc !
- Cine e?
- Zana cea buna!
- Si de ce ai un topor ??
- Nu sunt binedispusa azi…

Aici si acum

sâmbătă, 20 august 2011

| | | 1 comentarii

Azi...ar fi trebuit sa fie o zi speciala pentru mine...

Daca m-ai fi intrebat acum 3 luni despre ziua asta, as fi zis ca va fi o zi minunata.

Daca m-ai fi intrebat acum o luna despre ziua asta, as fi zis ca va fi oribila.

Daca ma intrebi acum...e bine..."soare, 30 de grade, vant slab si-o mare de cristal, dragoste-n aer.." dar nu mai e nicio fraiera care te asteapta in zadar.

Azi am uitat toate motivele pentru care trebuia sa rad, apoi sa plang. Azi e doar o zi placuta de sambata pentru mine. Aici si acum. Restul...conteaza mai putin.

Pentru ca astazi...nu imi mai pasa. "De veras", cum zis spaniolii. Pe bune. In Universul meu de acum, nu mai e loc de regrete si sentimente din trecut. S-au dus. Si le simt atat de departe de parca ar fi facut parte dintr-o alta viata.

Aici si acum, sunt bine. Si asta e tot ce conteaza.


Quiz: Care este numele tau de zeita?

joi, 18 august 2011

| | | 2 comentarii
Intotdeauna mi-au placut quizurile. Dar evident ca postez doar rezultatele care imi convin :))



Quiz: Care este numele tau de zeita?


Athena, zeita intelepciunii

Athena era considerata zeita intelepciunii, iar grecii o vedeau precum protectoarea artelor frumoase, a mestesugurilor, a literaturii si a vietii sociale. Esti o persoana atrasa de tot ce este frumos. Inteligenta din fire, reusesti sa intretii o conversatie in orice moment, cu orice persoana si pe orice subiect. Prietenii te admira pentru stilul tau unic de a te purta in societate. Stii sa te faci placuta si de aceea ai foarte multi prieteni si cunostinte. Iti place sa vorbesti, sa iti impartasesti gandurile si opiniile, sa asculti si, cel mai important, sa oferi sfaturi persoanelor care au nevoie.

Picaturi de cerneala

marți, 16 august 2011

| | | 2 comentarii
Eu de obicei nu scriu poezii. Bine, eu de obicei nu scriu nici povesti tampito-trasnite ca cea din postul anterior. Eu e obicei...nu fac multe chestii. Dar acum nu mai sunt eu. Deci...v-o prezint de noua "eu". Inca nu m-am hotarat daca e sau nu mai buna decat cea veche, va anunt daca ma hotarasc sa o pastrez.


Nu pot spune "eu de obicei nu bat campii",pentru ca asta fac de cand ma stiu.


Ma rog, poezia:







Picaturi de cerneala

Din albastre ceruri,
Dintr-al misterelor amoruri,
Se cerne in sclipiri de diamante
Un suflet sfasiat de soapte.

Mana sa gingasa pluteste incet
Peste acel magic si ingalbenit pergament.
Respira profund,simte durerea,
In ultimul ceas domneste tacerea.

O litera aurita,
O strofa poleita,
O poezie in dar
Imbracata in amar.

Din suflet acele simtiri,
Din minte acele iubiri,
Coboara pe foaia alba taine ascunse
De dor si de lacrimi patrunse.

Asculta tacerea si spune in vis
Ce nu poate rosti in abis.
Cu cheia ruginie incuie simtirea,
In urma lasand doar amintirea.

Paseste incet pe pamantul uscat,
Nu-si aminteste, dar nici n-a uitat
In urma sa, trezite din amorteala,
Curg picaturi de cerneala.

Cand ma chinuie talentul...

| | | 1 comentarii

Un castel inalt, de piatra, se ridica pe malul marii. O mare atat de albastra si spumoasa, cu valuri mari care se spargeau cu sunete ritmice la tarm, o mare atat de perfecta, incat imi simteam inima batandu-mi cu putere la vederea ei.
Eram acolo, pe aleea pavata care ducea la mirificul castel. Turnul sau se inalta parand ca aproape atinge luna argintie. Vantul adia usor,leganand poalele rochiei mele de un albastru la fel de intens precum marea din fata mea, iar parul lung imi gadila umerii rotunzi si goi, lasati descoperiti de corsetul rochiei.
 Eram, cumva, imbracata mai elegant decat mi-as fi dorit intr-un asemenea loc.Si nu eram singura. O silueta incepea sa se contureze la cativa pasi in fata mea. Silueta unui barbat inalt, foarte inalt, de doi metri sau mai mult, cu umerii lati si multe perechi de muschi pe spatele care se vedea din tricoul negru si mulat pe care il purta. S-a intors brusc cu fata la mine, miscarea facand sa ii cada o suvita de par din coada. Ochii lui negri ma fixau, masurandu-ma.
-Dimitri?
Nu-mi raspunse, dar imi oferi in schimb un zambet fugar.
-Dar tu nu ai cum sa fii aici, tu nu ai cum…sa existi in realitate.
El ridica din umeri si facu cativa pasi spre mine.
-Si totusi, sunt aici.
Vocea lui ma facea sa ma cutremur. Dar ce mama naibii? El nu are cum sa existe in realitate.
Am privit lung ca castelul din fata mea si la marea aceea incredibila…ireala; nici astea nu aveau cum sa existe.
Si totusi, el se apropia de mine. Mainile lui imi cuprinsera talia, strangand-o incet. Capul meu se odihnea pe pieptul lui, in timp ce ii inhalam parfumul.
Dar un alt parfum a umplut aerul din jur.Mirosea a tigari cu aroma de cuisoare. La naiba, chiar mirosea. Si cand miroase a tigari de cuisoare, inseamna ca…dar nu are cum.
Si totusi, Adrian pasea pe aleea pietruita, indreptandu-se spre mine.Am facut cativa pasi in spate, despartindu-ma de Dimitri si intorcandu-ma cu fata la Adrian.
-Hei, tu, salutare, spuse el detasat, sufland fumul spre mine.
La naiba, cat am visat la tigarile astea!
-Ce…cauti aici?am intrebat cu vocea tremuranda.
-Scumpete, sunt aici pentru tine.
-Dar eu…eu…
Am privit la Dimitri, apoi la Adrian.
-Tu…esti genul meu de fata, spuse Adrian.
-Eu in niciun caz nu sunt genul tau de fata. Rose este…
-Iar tu esti…
-Sa nu cumva sa indraznesti sa spui ca sunt la fel ca Rose,am spus radicand tonul cu fiecare cuvant.
-…Cel putin la fel de impulsiva, spuse Adrian razand.
-Asta e ridicol.Voi nu aveti ce cauta aici. Eu nu sunt Rose, iar voi pe ea o vreti.
-Eu te vreau doar pe tine, spuse Dimitiri din spatele meu.
Vocea ii era ferma, de neclintit.
Capul imi vajaia si parea ca mi se invarte.Oare am facut cumva si am ajuns in universul din Academia Vampirilor?
Dar si alte personaje se apropiau de mine, inaintand pe aleea pietruita, cu briza marii mangaindu-le fata. Si nu erau din Academie.
Mi s-au inmuiat picioarele cand i-am vazut pe Eric si Alcide din Vampirii Sudului si pe Loren si Eric din Casa Noptii. O, Doamne, si erau cu totii exact asa cum mi i-am imaginat. Si toti veneau la mine. Dar ce vroiau de la mine? Ca cautau aici? Ce cautam eu aici?
Parul blond al lui Eric sclipea usor in lumina lunii argintii. Zambi, aratandu-si coltii. La jumatate de metru in stanga sa, statea Eric cel din Casa Noptii.Am chicotit nervoasa,gandindu-ma ca niciodata nu mi-am dat seama ca ii cheama la fel,probabil din pricina faptului ca sunt atat de diferiti.
Eric cel din Vampirii Sudului intinse o mana spre mine, atingandu-mi umarul gol cu un deget. Am simtit cum mi se face brusc frig. Alcide veni in spatele meu, cuprinzadu-ma in brate. Ii simteam trupul cald langa al meu,incalzindu-ma.
Eric isi arata coltii.
-E a mea!
-Eu..ce? Nu sunt a ta.
Alcide imi dadu totusi drumul din imbratisare.
-Desigur ca nu, spuse Loren. Pentru ca esti a mea. Intotdeauna ai fost.
-Eu…
La naiba,as fi vrut sa fiu a lui. Dar…
Razele lunii se resfangeau asupra unei siluete abia sosite si o faceau sa sclipeasca, de parca ar fi fost impodobit cu diamante. Trebuia sa imi imaginez: Edward.  In spatele lui, il urmau in tacere, Damen din Evermore, Damon si Stefan din Jurnalele Vampirilor, Damien din Casa Noptii si…
-Tu ce naiba cauti aici?
Baiatul cu parul negru isi inclina capul astfel incat lumina lunii se rasfranse asupra cicatricii in forma de fulger de pe fruntea lui.
-Inima ta m-a chemat. Ai fost indragostita de mine.
-Aveam 16 ani!
Harry Potter ridica din umeri.
Mi-am scuturat capul, privind apoi la toti tipii din jurul meu.La toti tipii tari din jurul meu.
-Tu ce vrei de la mine? L-am intrebat pe Damien. Tu esti gay.
-E povestea ta, papusa. Tu m-ai chemat si sunt aici.
Daca nu as fi fost atat de ametita de frumusetea din jurul meu,probabil ca tot ce se intampla mi s-ar fi parul cel putin vulgar si obscen si scarbos si as fi luat-o la fuga.
Damen imi zambi. Am clipit,ametita.
-Tu nu esti facuta pentru viata asta. Tu trebuie sa fii o Nemuritoare. Vino cu mine.
-Si eu ii pot oferi Nemurirea, spuse Edward.
Damon si Stefan venira mai aproape.
-Spune pe care din noi il alegi,spuse Stefan.
-Sau ne vom lupta pentru tine pana la moarte, spuse Damon.
-Ce?
-Nu-I asculta, spuse Dimitri.
Uitasem de prezenta lui.
-Alege-ma pe mine, spuse Adrian.Jur sa imi impart cu tine tigarile cu aroma de cuisoare.
-Lasa-I pe picii astia sa se joace cu iepurasi pufosi, spuse Eric din Vampirii Sudului. Tu ai nevoie de un barbat adevarat. Alege-ma pe mine.
-Alege-ma pe mine, spuse Eric din Casa Noptii, vorbind pentru prima data.
Vocea lui era calda si placuta.
-Alege-ma pe mine, Ramona!
-Te iubesc! Alege-ma pe mine!
Vorbeau toti in acelasi timp,ametindu-ma si mai tare.Pe cine ar trebui sa aleg?
-Eu sunt potrivit pentru tine!
-Alege-ma pe mine!
-M-ai visat de atatea ori….
-Alege-ma pe mine!
-Pe mine!
Veneau din ce in ce mai aproape si deja incepeam sama panichez. Le priveam fetele frumoase, ireale, nestiind la care sa ma opresc. Fiecare dintre ei fusese in visul meu odata. Fiecare dintre ei fusese tipul perfect, la vremea lui. Il doream pe fiecare altfel si totusi vroiam sa ma lase in pace.
-Eu nu sunt un personaj din cartile voastre! Sunt o persoana reala! Nu mai am nevoie de iluzii!
Atunci au disparut. In urma lor, castelul a inceput sa se estompeze pe fundalul noptii si marea a secat, lasand in urma un peisaj sterp.
Privind la albul plin de nimic unde cu cateva clipe inainte fusese totul, am realizat de abia dupa cateva clipe ca privesc la tavanul camerei mele.
Un vis…doar un vis.
M-am intors pe cealalta parte, fericita ca am iesit din fantezie. Inapoi la real,doar eu si singuratatea mea.


Afrodisiacul sufletului

duminică, 14 august 2011

| | | 0 comentarii

Nu ma intrebati de cate ori am vazut filmul asta, ca am pierdut numaratoarea.Dar de fiecare data am aceeasi fascinatie, de parca l-as vedea pentru intaia oara. Si de fiecare data plang la final. E singura poveste de dragoste care m-a impresionat.

E dubios cat de bine se potriveste...

vineri, 12 august 2011

| | | 1 comentarii



Uneori as vrea sa daram intre noi zidul
e ciudat cat de greu se scurge timpul
daca as fi alergator ai fi linia mea de sosire
daca n-ai fi tu as alerga in nestire
spun direct , nu-s perfect , mor incet
fiindca fara tine nu mai am decat o gaura in piept
sa nu crezi ca mint , sa nu crezi ca joc vrun rol
imi e greu sa vad ca locul tau in pat e gol
fara sa vreau sunt un alt om
ai incetat de mult sa fi doar vocea dintr-un telefon
chiar daca imi torni cate odata otrava in ureche
nu mai sunt solo incep sa cred in suflete pereche
de vrei sa nu-mi dai niciodata drumu , ia-ma incet
si stergeti de pe a ta fata falsul zambet
nu mai zic nimic inchei aici ca doare
daca ar fi sa curga lacrimi sa curga ale tale

Imi vreau viata inapoi

| | | 0 comentarii


Am uitat sa am o viata a mea...
Trist, da.


 Am fost atat de indoctrinata de fel de fel de pareri date de fel de fel de persoane, incat am uitat sa tin cont de parerea mea. Cineva imi spune ca trebuie sa "tintesc" la tipi mai mari decat mine, care au o experienta de viata, altcineva imi spune ca domne, sa nu ma indragostesc asa deampu*** de orice prost, mai aud pe nu stiu unde ca trebuie sa fie asa si pe dincolo.


Pierduta printre dogme, am uitat de crezul meu. De visul meu. De printul meu, care nu trebuie sa fie asa cum vor altii, ci asa cum vreau eu. Am uitat sa visez la el, sa cred in el, sa il astept. Am preferat sa ma complac in ideile societatii asteia de rahat, uitand ca- cu cat incerc sa ma adaptez ei cu atat imi dau seama ca eu nu sunt un om care sa se adapteze.


M-am straduit sa ma integrez, uitand ca eu niciodata nu ma voi integra, si nici nu am nevoie de asta. Eu...sunt eu. Unde s-au pierdut ideile mele? Alea, putine, da' fixe. Erau ale mele. Le-am dat la schimb pe multe idei si proaste. Si ale altora. Cand am uitat sa mai fiu eu si am inceput sa ma straduiesc sa fiu imaginea pe care o vor ceilalti? Cand am uitat sa fiu cine vreau eu sa fiu? Si mai ales: cand am uitat sa visez la ceea ce imi doresc eu, eu si numai eu? Pana si visurile mi s-au schimbat, indeplinesc dorintele altora, traiesc viata altcuiva.


Si unde e printul meu?



Ana...ce nume simplu...

miercuri, 10 august 2011

| | | 0 comentarii
"Iar eu de-as fi stiut ce va urma fugem din calea sa. Dar am uitat ce am avut si am ajuns indiferent si am pierdut-o ca pe un fulg ce-n mana il pierzi cand s-a topit. Cand mi-am dat seama ca am ranit un suflet cald atata timp si c-am pierdut-o m-am intors ingenunchiat...e prea tarziu.."


Si apropos de Ana, gasiti pe blogul Filme Ramona distributia scurt-metrajului "Iluzii"

Tu nu vei mai fi

| | | 2 comentarii

Tu nu vei mai fi


Tu nu vei mai fi prin viata-mi calauza,
Nu-mi vei mai ghida pasii intr-o lumina difuza,
Mirosul tau dulceag nu-l voi mai simti in parul meu,
Iar zambetele, petale apuse, vor asfinti in culori de curcubeu.

Tu nu vei mai fi acolo cand furtuni se starnesc,
Sa imi alini lacrima cu un zambet nepatat,
Nu vei mai putea cu un simplu “te iubesc”
Sa alungi demonii din sufletu-mi cutremurat.

Prietenie!!

marți, 9 august 2011

| | | 0 comentarii




Prietenia poata sa para in aceste timpuri ceva utopic. Unde mai gasesti acum pe cineva complet dezinteresat, care sa iti fie aproape atunci cand ai nevoie? Si totusi, prietenie mai exista...Atunci cand nimeni nu mai e lamga tine, cainele ramane in continuare cel mai bun prieten al tau. (Traian Tandin- Adio, Ringo)










Unde gasesti un prieten care sa te placa asa cum esti, pe care sa nu il deranjeze defectele tale? Sau care sa adore sa doarme cu sosetele tale la nas? =)) (foto)


Acest post este dedicat prietenului meu blanos care imi incalzeste picioarele iarna, imi pune boticul rece pe obraz atunci cand plang si doarme cu labuta pe perna mea, reusind sa ma faca sa ma simt mai bine, indiferent de situatie.


Este o continuare a postului acesta.