“Oricât de tare aș vrea acum să-mi întrerup călătoria spre trecut, nimic nu mă poate opri spre a-ți demonstra că te înșeli. Viața și moartea se împletesc încet, iar ceasul nostru sună neîncetat pentru a ne demonstra propria-i putere.”
Elena Costea

Final de drum

marți, 30 august 2011

| | |


Bunicul meu (Dumnezeu sa-l ierte) avea o vorba: "Taica, sa nu pishi impotriva vantului, ca te uzi pe picioare!".

Ei bine, eu de multa vreme asta incerc sa fac. Si am fost prea ambitioasa ca sa recunosc ca nu mai pot.

Psihologicul "eu pot" e valabil cu lucruri realizabile. Daca o tii una si buna "eu pot sa ma cac in sus", esti un mare prost. Trebuie sa stii cand sa te opresti, sa stii sa pierzi, sa iti cunosti limitele.

Sa luam un exemplu tampit: o bucata de elastic. Tragi de ea si tragi si tragi...pana la un moment dat. Cand se rupe. Oricat ar fi de elastic..elasticul (lol) se rupe. Si te cam loveste cu viteza in mecla.

S-a terminat.Si pe de o parte ma simt eliberata, pentru ca am obosit sa lupt. Pe de alta parte ma simt inutila, pentru ca am incetat sa lupt. Pe de alta parte sa simt proasta pentru ca m-am crezut capabila cand nu eram. Si pe de o alta parte ma intreb daca nu sunt prea slaba pentru ca  acum ma cred incapabila, dar exista un anume coltisor al mintii mele care imi striga "Dar daca poti?". Nu il mai aud, am dat volumul la minim. Sa se duca dracului ambitia mea. Nu pot.The end.

0 comentarii: