“Oricât de tare aș vrea acum să-mi întrerup călătoria spre trecut, nimic nu mă poate opri spre a-ți demonstra că te înșeli. Viața și moartea se împletesc încet, iar ceasul nostru sună neîncetat pentru a ne demonstra propria-i putere.”
Elena Costea

Imi vreau viata inapoi

vineri, 12 august 2011

| | |


Am uitat sa am o viata a mea...
Trist, da.


 Am fost atat de indoctrinata de fel de fel de pareri date de fel de fel de persoane, incat am uitat sa tin cont de parerea mea. Cineva imi spune ca trebuie sa "tintesc" la tipi mai mari decat mine, care au o experienta de viata, altcineva imi spune ca domne, sa nu ma indragostesc asa deampu*** de orice prost, mai aud pe nu stiu unde ca trebuie sa fie asa si pe dincolo.


Pierduta printre dogme, am uitat de crezul meu. De visul meu. De printul meu, care nu trebuie sa fie asa cum vor altii, ci asa cum vreau eu. Am uitat sa visez la el, sa cred in el, sa il astept. Am preferat sa ma complac in ideile societatii asteia de rahat, uitand ca- cu cat incerc sa ma adaptez ei cu atat imi dau seama ca eu nu sunt un om care sa se adapteze.


M-am straduit sa ma integrez, uitand ca eu niciodata nu ma voi integra, si nici nu am nevoie de asta. Eu...sunt eu. Unde s-au pierdut ideile mele? Alea, putine, da' fixe. Erau ale mele. Le-am dat la schimb pe multe idei si proaste. Si ale altora. Cand am uitat sa mai fiu eu si am inceput sa ma straduiesc sa fiu imaginea pe care o vor ceilalti? Cand am uitat sa fiu cine vreau eu sa fiu? Si mai ales: cand am uitat sa visez la ceea ce imi doresc eu, eu si numai eu? Pana si visurile mi s-au schimbat, indeplinesc dorintele altora, traiesc viata altcuiva.


Si unde e printul meu?



0 comentarii: