Poezie

Ruga

Tãcutã,

Zbuciumatã,

Strãlucind în asfinţit,

Mereu de neclintit.

Ascunzi misterele  albastre

Ȋn valuri spumoase.

Sorbi raze de soare

Pe buzele pale.

Iubeşti tãcerea rece,

Ascunzi viclene farmece,

Te simt aproape, te vãd în zare,

Iubitã mare.

Zbuciumul meu te cheamã,

O chemare infamã

Din adâncuri negre, pustiite,

Pe buzele tale sorbite.

Tãcutã,

Zbuciumatã,

Ȋmi continui ruga mutã.

Iar strigãtul se pierde în zarea absolutã.

Inspirata din melodia asta: