“Oricât de tare aș vrea acum să-mi întrerup călătoria spre trecut, nimic nu mă poate opri spre a-ți demonstra că te înșeli. Viața și moartea se împletesc încet, iar ceasul nostru sună neîncetat pentru a ne demonstra propria-i putere.”
Elena Costea

Poezie

duminică, 28 august 2011

| | |





Ruga

Tãcutã,
Zbuciumatã,
Strãlucind în asfinţit,
Mereu de neclintit.

Ascunzi misterele  albastre
Ȋn valuri spumoase.
Sorbi raze de soare
Pe buzele pale.

Iubeşti tãcerea rece,
Ascunzi viclene farmece,
Te simt aproape, te vãd în zare,
Iubitã mare.

Zbuciumul meu te cheamã,
O chemare infamã
Din adâncuri negre, pustiite,
Pe buzele tale sorbite.

Tãcutã,
Zbuciumatã,
Ȋmi continui ruga mutã.
Iar strigãtul se pierde în zarea absolutã.


Inspirata din melodia asta:


0 comentarii: