“Oricât de tare aș vrea acum să-mi întrerup călătoria spre trecut, nimic nu mă poate opri spre a-ți demonstra că te înșeli. Viața și moartea se împletesc încet, iar ceasul nostru sună neîncetat pentru a ne demonstra propria-i putere.”
Elena Costea

Una, Alta...

marți, 31 iulie 2012

| | | 1 comentarii
Nu stiu daca ati observat vreodata ca atunci cand locuiesti cu parintii (sau macar un parinte) sunt lucruri care nu se intampla niciodata si altele care se intampla singure.
Stati sa va explic.
Ce credeam eu cat timp am locuit cu mama non-stop:


  • wc-ul se spala singur, la fel si chiuveta
  • mancarea din frigider pe care nu o mai mananci se duce singura la gunoi
  • intotdeauna este paine in cos; poate vine singura de la magazin pana acasa
  • faianta de la bucatarie nu se murdareste niciodata
Ei bine, realitatea e ca wc-ul si chiuveta nu se spala singure, trebuie sa le speli daca vrei sa le ai curate, mancarea se strica in cele din urma daca o lasi secole in frigider (inclusiv lamaile, care mucegaiesc-nu as fi crezut asta in veci vecilor, dar asa e!), paine trebuie sa cumperi daca vrei sa ai, iar pe faianta din bucatarie se depune un strat consistent de jeg, de la abur si mancarea ce mai sare din tigai.

Si privind acum la floarea mea din ghiveci pe jumatate ofilita, imi dau seama ca nici florile nu se uda singure.
Cu toata sinceritatea spun: Mama, vreau sa vii acasa mai repede!

daca mai intarzii o saptamana s-ar putea sa nu iti mai recunosti casa.


edit: la dracu', nici hartia igienica nu se cumpara singura!

Leapsa de la Miku: Ziua 18

| | | 0 comentarii
 Credința ta.


Aici nu ar trebui sa scriu tot despre religie, cu toate ca a mai scris o data? Sunt cam confuza, dar divangand putin de la insemnatatea religioasa a cuvantului credinta, o sa va spun o chestie in care cred eu.


Cred ca viata e rotunda. 
Faci rau, primesti rau. 
Uneori raul se intoarce sub aceasi forma sub care l-ai facut, alteori arata diferit.
Dar daca il faci, il primesti.
Daca sapi groapa altuia (pe langa faptul ca te numesti gropar) vei descopei ca exista un altul care iti sapa tie groapa. 
Dupa fapta, si rasplata.



Prea adevarat!

| | | 0 comentarii


Lupta pentru visele tale, altfel ceilalti o sa ti le impuna pe ale lor!!

Sursa: Facebook@ Paulo Coelho

Leapsa de la Miku: Ziua 17

luni, 30 iulie 2012

| | | 0 comentarii
 Momente bune și rele din ultimul an.


Ultimul an... de pe 30 iulie 2011 pana azi...


Momente bune:



  • Era o dimineata friguroasa si urata, ma duceam la examen. Si cum intru eu in clasa, dau cu ochii de Bianca in prima banca. Momentul ala a schimbat cursul lucrurilor ce au urmat. Si a fost cel mai bun lucru care mi s-a intamplat in ultimul an.
  • Bucuresti, cald, foarte cald, parcul Herastrau, sub o salcie de langa lac, doua fete stau intinse pe iarba si vorbesc despre lucrurile care li s-au intamplat in ultimul timp. 
  • Un oras mic si frumos, un bar la subsol, un Campari Orange si niste fete simpatice. A fost un moment frumos.
  • Eu vaicarindu-ma de viata mea, doua brate care ma inconjoara si ma strang pana nu mai am aer. Doua buze. Stai asa. De ce ma vaicaream? :))
Momente rele:

  • O conferinta pe messenger cu doua persoane dragi care in momentul ala pareau doi dusmani.
  • Terminarea discutiei din conferinta, inchiderea messengerului, inchiderea telefonului. Singuratate. Si multe lacrimi.
  • O inmormantare.
  • Eveniment, multa lume, eu piezandu-mi cumpatul si iscand o cearta cu public numeros. O cearta ce va avea consecinte.
Am pus si eu 4 cu 4, dar adevarul e ca am avut mult mai multe momente rele decat bune, doar ca nu vreau sa mi le amintesc. Nu e...sanatos sa mi le amintesc.
Să aştepţi oricât.Să aştepţi orice. Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.(Octavian Paler)

Leapsa de la Miku: Ziua 16

duminică, 29 iulie 2012

| | | 0 comentarii
 Părerea ta despre muzica nouă.



Nu pot sa spun ca am o parere, pentru ca nu ascult muzica noua. Am o colectie de 10-15 trupe care imi plac si pe care le ascult, dintre care mai mult de jumatate nu mai sunt active in prezent.


Cat despre muzica noua...sunt cateva melodii dragute pe care le mai baga prin cluburi si cam alea sunt singurele pe care le stiu.


Insa ma intreb tot mai des de ce cantaretii nostri romani scot tot mai des melodii in engleza...esti roman, canta draq in romana!

Leapsa de la Miku: Ziua 15

sâmbătă, 28 iulie 2012

| | | 0 comentarii
Posturi favorite de la Tumblr.


Nu intru pe site-ul asta, dar o sa caut acum niste posturi care imi plac.


 

 

Leapsa de la Miku: Ziua 14

vineri, 27 iulie 2012

| | | 0 comentarii
Cea mai veche amintire.


Nu stiu care e cea mai veche amintire, dar din copilarie (pana pe la 6 ani) am doar franturi de amintiri:  cum ma plimba bunicul pe bicicleta, cum coboram valea de la tara cu el, cum ma tinea de mana, imi amintesc mana lui mare, aspra, cu bataturi, dar calda, cum plangea mama la inmormantarea lui...



Cum ma jucam cu sor'mea in curte, cum mi-a dat taica'miu o papusa, pe care eu am aruncat-o (aveam vreo 4 ani, cred), cum am fost cu frate'miu sa dea admiterea la liceu, cum mi-a cumparat mama o rochita alba, cu floricele cusute la poale, cum facea frate'miu clatite si nu reusea sa le intoarca.(cadeau pe jos, pe pereti, pe sarma, in galeata de gunoi, una s-a lipit de tavan, numai in tigaie nu)


Nu stiu daca e cea mai veche amintire pe care o am, probabil ca nu, dar imi amintesc mereu amuzata cum ne udam eu cu frate'miu cu apa in casa, cum curgea apa pe pereti si a sunat taica'miu(vitreg) la usa.
Ma asteptam la o sapuneala zdravana, dar el nici nu a intrat in casa, venise sa ia niste scule, l-a rugat pe frate'miu sa i le dea si a plecat.

Noua echipa a lui House

| | | 0 comentarii
Doamne, le ador pe fetele astea!
Chi Park e un fel de little House, in varianta feminina. Exact, dar exact genul lui.Tupeista, sarcastica, impulsiva, si cel mai important, se pune la mintea lui: se contrazic, isi joaca feste, pun pariuri, dar sunt si aliati cand e cazul. E pur si simplu dementiala.



Iar Jessica, pe langa faptul ca pici in cap de bine ce arata, e genul care se cam arunca cu capul inainte, fara sa gandeasca. A fost data afara pentru ca a avut incredere in House si se vede ca il apreciaza ca doctor, dar nu ii e frica sa-l dea cu fundu' de pamant cand din cand in cand.
Deci nu mai vreau vechea echipa inapoi, astea doua sunt dementiale!
Bine, poate as vrea-o pe 13, e singura in afara de Wilson care il intelege pe House (de fapt, nu stiu cat il integele Wilson) si au stabilit un fel de relatie, se inteleg unul pe celalalt si se ajuta, au un fel de prietenie.
Mi-a placut de ea de la inceput, mult mai mult decat de Cameron, si chiar speram sa se cupleze cu Chase.

p.s.: Tare faza "Tu esti Doctor 13?"

Leapsa de la Miku: Ziua 13

joi, 26 iulie 2012

| | | 0 comentarii
Scrie despre un loc pe care ai vrea să-l vizitezi sau unde ai vrea să te muți.


As vrea sa ma mut intr-o casa mare, cu mansarda si piscina, nu conteaza unde. 
Cat despre un loc pe care as vrea sa il vizitez...hmm..


Mi-ar placea sa mai merg in Benicassim, sa inot in Marea Mediterana, sa beau Mojito la o terasa din port si eventual sa fiu cazata la Bon Aire.
bonaire-1-1-gallery

Cersetoru'

miercuri, 25 iulie 2012

| | | 0 comentarii

Leapsa de la Miku: Ziua 12

| | | 0 comentarii
 Ziua pe scurt.


Dat fiind ca abia m-am trezit astazi, voi scrie despre ziua de ieri.


Ieri-noapte am dormit la vara'mea la munca, m-am trezit pe la 9, am baut un ness si m-am uitat la diverse filmulete pe http://creativemonkeyz.com/ (COM, nu RO, am aflat si eu ca site-ul .ro e fake) de pe tableta ei pana a venit un coleg sa o schimbe.
De acolo m-am dus direct la posta, sa ridic coletul cu carti de la Miku, apoi am fost cu cainele la veterinar.
Cand m-am intors acasa m-am uitat la un episod din House, apoi am tras un somn zdravan.
Cand m-am trezit am facut curat in toata casa, apoi am gatit: supa-crema de legume si prajitura cu fulgi de ciocolata pentru mine si pilaf cu vita pentru Happy.
M-am uitat cu vara'mea la The hunger games, apoi m-am bagat la nani.

Leapsa de la Miku: Ziua 11

marți, 24 iulie 2012

| | | 0 comentarii
 Pune iPod-ul pe shuffle și scrie 10 melodii care se nimeresc.




  1. Pasarea Colibri: Sfarsitul nu-i aici
  2. Kristen Stewart and Dakota Fanning- Cherry bomb
  3. Voltaj- Da vina pe
  4. Bosquito- Cand ingerii pleaca
  5. Parazitii feat. Mr. Levy- Arde
  6. LaLa Band- Am invatat sa lupt
  7. Manowar- Warriors of the world
  8. Nightwish- Nemo
  9. Cargo- Nu mai am tigari
  10. Tatiana Stepa- Galbena gutuie

Facebook-ul nu stie sa numere :))

luni, 23 iulie 2012

| | | 3 comentarii

Leapsa de la Miku: Ziua 10

| | | 2 comentarii
 Povestește despre prima iubire și primul sărut.

Prima iubire e o poveste, primul sarut e alta poveste. E destul de jenant sa povestesc despre asta, stiti?
Bine...


Prima iubire...
Aveam vreo 17 ani si era un tip la mine la tzara...nu dau detalii, e si asa destul de jenant ca s-ar putea sa imi citeasca blogul =))
Ideea e ca mi se parea ca e mult prea bun pentru mine, ca nu s-ar uita niciodata la mine, asa ca nu am avut curajul sa ii spun sau sa ii dau de inteles ce simt.
Faza funny e ca si el simtea acelasi lucru in legatura cu mine.


Primul sarut...
Ei bine, la doi ani dupa faza cu prima iubire am realizat ca sunt o mare fraiera pentru ca nu am incredere in mine...
Tot atunci pusesem ochii pe cel mai tare tip din liceu. Si cu toate ca tot creierul meu imi striga iar "Nu e de tine", m-am facut ca nu il aud si am pornit atacul.
Doua saptamani mai tarziu, eram la etajul unu al scolii, unde avea el clasa si tocmai se sunase de intrare...elevii vuiau in jurul nostru, grabindu-se spre clasele lor, unii se si impiedicau de noi si ne injurau, dar noi eram prea ocupati sa ii auzim/vedem, pentru ca ne sarutam cu foc.


Macar el nu imi citeste blogul :))
Ne-am despartit o luna si ceva mai tarziu, dar a fost frumos cat a durat.

Ce scriam eu anul trecut pe vremea asta sau Dincolo de aparente- preview

| | | 3 comentarii
Dincolo de aparente



Cum pot evada din aceastã închisoare fãrã margini, când tocmai mintea mea este o închisoare?




Capitolul 1

Eram conștientã, undeva ȋntr-un ungher ȋntunecat și foarte îndepãrtat al minții mele, cã visez. Şi totuși, nu fãceam încã nimic pentru a încerca sã mã trezesc. De fapt, în vis, de abia mã trezisem. Aveam acea stare de confuzie tipicã unei dimineţi, dupa puţine ore de somn. Capul mã durea, urechile îmi vâjâiau, iar eu încercam, buimacã, sa ajung în bucãtãrie. Tata se afla la aragaz, pregãtind ceva ce semãna cu o omleta.
-Bunã dimineaţa, am spus cãscând. Unde e mama?
Tata m-a privit incruntat pentru o clipã, apoi si-a întors privirea la omleta lui.
-Tata?
-E o glumã sau ceva? Întrebã el acid, aşa cum nu îl mai auzisem vorbind vreodatã.
M-am aşezat pe scaun, încercand sã îmi dau seama ce se petrece.
-Unde e mama? Am întrebat din nou, mai hotãrâtã.
Tata s-a întors cu faţa la mine, fixându-mã cu privirea. Pãrea cuprins de griji, dar mai ales…periculos. M-am cutremurat.

-Mama ta a murit acum trei ani, Adriana! Spuse el tranşant.
Impactul vorbelor sale m-a fãcut sã tremur. Am încercat sã îl privesc în ochi, dar se întorsese deja cu spatele la mine. Dar asta nu era posibil. Mama mea…moartã? Nu! Tata trebuia sã glumeascã, o glumã proastã, asta e tot. Sau poate e doar….un vis.
Şocul trezirii la realitate mi-a fãcut stomacul sã se strângã dureros şi o senzaţie de vomã mi-a ajuns în gât. Mã aflam pe bancheta din spate a unei maşini în mers, iar parinţii mei stãteau pe locurile din faţã. Am tras aer adânc în piept, luptându-mã cu senzaţia de vomã.
Doar un vis…un alt nenorocit de vis, cum au fost multe altele înaintea lui.Din cauza viselor am ajuns aici. Din cauza lor şi a minţii mele defecte, care nu e capabilã sã facã distincţia intre vis şi realitate. De când mã ştiu am visuri ciudate. Dar în ultimul an, ele au devenit mai  dese, mai stranii şi mai reale ca oricând. Asta, în combinaţie cu proasta decizie de a lua un flacon de somnifere care aveau drept slogan “un somn adânc şi fãrã vise”, i-a fãcut pe parinţii mei sa creadã cã sunt o dezechilibratã cu tendinţe sinucigaşe, iar locul meu e într-un spital de nebuni.
Mi-am scos telefonul din geantã, sã îl sun pe Matei, iubitul meu. Vroiam sa îi mai aud vocea pentru ultima data, înainte sã intru în acel loc sinistru unde eram convinsã cã telefoanele mobile nu sunt permise.
A rãspuns dupã primul “ţrrr”. Vocea lui nu mai era la fel de caldã cum mi-o aminteam, ci tãioasa, clocotind de furie.
-Ce mai vrei de data asta?
Am rãmas perplexã pentru câteva secunde, conştientã de respiraţia lui Matei care se auzea încet din telefon si de urechile ciulite la maxim ale pãrinţilor mei care nu scoseserã niciun sunet, dar cu siguranţa ascultau cu cea mai mare atentie ce spun.
-Hmm, mi-am dres vocea încercând sã trag de timp. Pãi…
-Dacã mã mai suni o singurã datã, te acuz de hãrţuire.
Ȋnainte sã reuşesc sã îmi revin din şoc, s-a auzit tonul de ocupat. Ȋnchisese. Cuvintele lui Matei fuseserã ca o palmã peste faţã. Am clipit des, încercând sa îmi alung lacrimile. Ce s-a întâmplat cu el? Ne înţelegeam atât de bine…Când? Nu îmi pot aminti. Nu, nu când. Unde. Ȋn vis. Numai în vis.

Mi-am cuprins abdomenul cu mâinile, chircindu-mã de durerea ce venea din suflet şi se rãspandea în tot corpul, asemenea unui gaz otravitor.Am oftat adânc, lãsând lacrimile sã îmi curgã în voie pe obraji.
Nu am avut prea mult timp sã mã gândesc la faptul cã relatia mea cu Matei nu existã în realitate, cãci am simţit cã inima mea o ia la galop, aproape sã îmi spargã pieptul. Nu era acel sentiment de zbor, acea eliberare de fericire, ci din contra, teama de carcerã. Cãci în faţa mea se profilau doua porţi imense, care se continuau cu un gard înalt, din fier. Era de peste doi metri, fara nicio striaţie în fierul dur. Primul gând care mi-a venit în minte a fost cã este un gard imposibil de escaladat. Ca într-o inchisoare, exact asa cum îmi imaginasem. Vedeam ca si aievea porţile impunãtoare închizându-se în urma mea, sechestrându-mã pentru restul existenţei in acest mormânt.
Porţile s-au deschis, iar maşina noastrã a înaintat încet pe aleea pavatã cu piatrã de râu. Ȋn faţa noastrã trona o clãdire ce pãrea a fi pe jumãtate bisericã, pe jumãtate casã de vacanţã. Dar eu ştiam ce este in realitate, iar pancarda mare nu a fãcut altceva decât sã îmi sporeascã certitudinea.

Sanatoriul Sfantul Nectarie

Mi s-a facut pielea de gãina, iar senzaţia de vomã de care nu scãpasem intru totul s-a agravat.
Doamne, te rog, dacã exişti, fã cumva sã nu ajung aici! Fã cumva ca ãsta sã fie doar un alt vis de-al meu şi sa mã trezesc acasa, în patul meu moale, departe de orice sanatoriu de nebuni.
Tata a coborât din maşina, apoi a venit şi mi-a deschis portiera. Nu vroiam sa ies. Aş fi vrut sa mor chiar în acel moment, mai bine decât sa fiu internata într-un spital de nebuni. Tata mi-a întins mâna pentru a mã ajuta sa cobor, dar nu l-am atins. Am pus piciorul pe alee, luptându-mã din greu cu impulsul de a fugi.
Ȋncet, foarte încet, de parcã aş fi urmat marşul funebru al propriei înmormântãri, am coborât din masina.
Doi bãrbaţi ieşisera din clãdire şi se îndreptau spre noi. Ştiam cã este ultima mea şansa şi totuşi eram conştientã cã nu mai am nicio şansã înainte de a începe.
-Tata, te rog…
Lacrimi fierbinţi îmi curgeau pe obraji. Nu m-am obosit sã le şterg.
-Adriana, înţelege cã e spre binele tãu, spuse tata sec.
Era ca un refren repetat la nesfârşit, pe care se obligase sã îl creada.
-Cum poţi sã crezi cã o sã îmi fie bine aici, printre atâţia nebuni? Poate o sã mã puna într-o cãmaşã de forţã, poate o sã îmi facã electroşocuri sau lobotomie. Cum poţi sã mã laşi aici?
Mama a coborât în sfârsit din maşinã. Avea obrajii uzi şi ochii roşii. M-am aruncat în genunchi în faţa ei, disperatã, implorãnd-o.
-Mama, te iubesc, te rog, nu îmi face asta!! Te rog, te implor!!!
Tata m-a cuprins de umeri si m-a ridicat. Am început sã îl lovesc cu pumnii în piept. Simţeam cum sãngele îmi clocoteşte în vene, iar frica, ura, agonia şi disperarea puneau stãpânire pe mine.
-Te urãsc! Am ţipat atât de tare încât am simţit un junghi în gât. Vã urãsc pe amândoi! Cum îi puteţi face asta propriului vostru copil?
Mama plângea în hohote, lângã mine.
Am simţit cum puterile îmi cedeazã, corpul nu mai face faţã stressului, iar eu cad încet, scufundându-ma în inconştient. M-am luptat cu toatã fiinţa mea sã nu leşin, pentru cã ştiam cã dacã se întâmplã asta mã voi trezi într-un pat strãin, iar parinţii mei vor fi plecaţi demult. Mã dezamãgiserã, mã trãdaserã, mã abandonau când aveam cea mai mare nevoie de ei, si totuşi îi iubeam.
Cei doi bãrbaţi care ieşisera din clãdire şi stãtuserã la o distanţa considerabilã de noi în timpul jalnicelor mele încercãri de implorare, acum se apropiau.
Cel mai tânãr dintre ei nu pãrea a fi cu mult mai mare decât cei optsprezece ani ai mei. Era înalt, solid, brunet cu ochii cãprui si pãrul tuns foarte scurt. Avea o expresie pe care nu o puteam descifra prea bine. Pãrea curios, nerãbdãtor, întelegãtor, compãtimitor şi uşor amuzat, toate în acelaş timp.
-Bunã ziua, eu sunt Nectarie, iar el este asistentul meu, Viktor, spuse cel mai în vârsta dintre bãrbaţi.
Deşi termenul “în vârsta” nu îl caracteriza absolut deloc. Pãrea sã aibe în jur de cincizeci de ani, însã chipul şi corpul întreg îi radia de o energie ciudat de tinereascã, ce îmi dadea fiori. Iar vocea sa era finã, ca mãtasea, caldã şi plina de viaţã.
Mi-a luat cateva secunde sã realizez cã cel mai tânãr, Viktor, mã pironea cu privirea.
-Eu sunt Alexe Apostol, iar ele sunt soţia mea, Elena şi fiica mea Adriana, spuse tata dat fiind cã eu nu aveam de gând sã scot vreun sunet.
Nu îmi puteam reţine lacrimile, care curgeau în voie pe obraji, alunecând pe bãrbie şi pierzându-se pe gât. Nu îmi venea sã cred cã asta chiar se întâmplã în realitate, cã pãrinţii mei chiar mã exileaza într-un spital de nebuni.
Trebuie sã fie doar un vis de-al meu. Doamne, te rog, sã fie doar un vis.
Dar vocea directorului Nectarie era tare, clarã şi cât se poate de realã.
-Vã asigur cã aţi fãcut alegerea potrivitã, le spune el alor mei.
Da, ce mai alegere! Sã îţi abandonezi copilul când are cea mai mare nevoie de tine…
-Adriana, ia-ti la revedere de la pãrinţii tai, apoi te invit la un tur al sanatoriului.
Mama a venit la mine sã mã îmbratişeze. Vroiam sã îmi mângâie pãrul şi sã îmi spunã cã totul va fi bine, vroiam sã îmi odihnesc capul pe umarul ei şi sã uit de orice grijã, vroiam sã o strâng tare în braţe şi sã îi spun cât de mult o iubesc şi cât o sa îmi lipseasca. Şi totuşi, am respins-o. Pentru cã oricât de multã nevoie aveam de ea, ea nu avea nevoie de mine. A început iar sã plânga, dar de aceastã data nici nu m-a mai impresionat. Mã simţeam goalã pe dinauntru, singurul sentiment pentru care aveam loc era frica mistuitoare în legãtura cu viitorul meu.
Tata a împins o mânã spre mine, dar m-am dat mai în spate şi i-am şoptit printre dinţi:
-Te urãsc!
S-au îndepãrtat încet, dureros de încet şi am simtit o dorinţã arzãtoare sã alerg dupã ei, sã îi implor din nou sã nu mã lase aici. Dar nu am fãcut-o, pentru cã ştiam cã va fi in zadar.
-Viktor, aratã-i tu Adrianei unde doarme, sala de mese şi lucrurile pe care le crezi mai importante, apoi te aştept în biroul meu.
Mi-am luat ruscacul şi valiza pe care le coborâse tata din maşina şi am pornit dupa Viktor. Am ocolit clãdirea din faţa noastrã, în timp ce directorul intra în ea. Viktor s-a întors doar pe jumãtate sã priveascã, apoi a spus:
-Lasã-mã sã te ajut cu valiza, pare grea.
L-am lãsat sã o ia, farã sã spun nimic.
-Ştiu cã eşti cam bulversatã, continua el sã vorbeascã, toţi am fost aşa când am venit aici, dar o sã fie bine, pe bune.
L-am privit încruntatã, încercând sã asimilez ce îmi spune. Eram puţin ameţitã, dar pe lânga durerea din suflet, ameţeala fizicã era o nimica toatã.
-Ai fost si tu internat aici?
Ȋmi aminteam, ca printr-un vãl gros  de ceaţã, ca directorul îl prezentase ca şi asistenul sãu.
Viktor râse scurt. Avea un râs gros si rãguşit.
-Lucrurile sunt altfel decât le crezi tu aici. Ai doar puţinã rãbdare si vei vedea cã totul e ok.
Mã îndoiam ca va fi ceva “ok”, dar am remarcat cã mi-a evitat întrebarea. Nu am insistat, pentru cã nu mã interesa cu adevãrat.
Dupa ce am ocolit clãdirea principalã, am dat într-o curte imensa în care se aflau mai multe clãdiri.
-Aici, spuse Viktor, arãtând catre clãdirea cu un etaj de pe partea dreaptã, se aflã  sala de mese, biblioteca şi sala de cinema. Ȋn fiecare sãptãmânã ruleazã câte un film, sunt alese de cãtre…noi.
Aveam impresia cã vrea sã spuna altceva şi nu ştiam exact la ce se referã prin “noi”, dar, din nou, nu am întrebat.
-Aici, spuse arãtând spre cealaltã clãdire, cea de pe partea dreaptã, sunt sãlile de terapie, sãlile de sport, de jocuri si reuniuni.
Ȋn timp ce înaintam, vedeam fete si baieti mergând prin curte, vorbind între ei, stând pe iarbã la umbra câte unui pom, ascultând muzicã la i-pod sau citind ceva. Şi cel mai ciudat nu era faptul cã toţi pãreau a fi de vârsta cu mine sau cã arãtau chiar fericiţi, ci faptul cã pãreau cât se poate de normali.
Am intrat în clãdirea care se afla în faţa noastrã, cea mai mare dintre toate, iar Viktor m-a condus la primul etaj. S-a oprit la o uşã neagrã şi a ciocãnit scurt.
-Intrã! S-a auzit de dincolo de uşã o voce de fatã.
Viktor a deschis uşa şi m-a invitat sã intru prima. Era o camera destul de mare, cu pereţii vopsiţi într-o nuanţa deschisã de verde, cu douã paturi supra-etajate, un dulap mare, care fusese îmbrâcat în autocolant verde, un birou şi un raft ca de bibliotecã în care se aflau cãteva cãrti, cãteva jucãrii de plus şi unele obiecte cosmetice.
-Iris, ţi-am adus colega de camera! Spuse Viktor.
O fatã ieşi dintr-o camerã pe care nu o remarcasem pentru cã se afla lângã uşa pe care tocmai intrasem şi cel mai probabil ducea la baie.
Fata era simpaticã, avea pãrul ciocolatiu lung pânã la talie şi nişte ochi foarte verzi. Ȋmi zâmbi sincer.
-Adriana, ce bine îmi pare sa te rev….
Viktor tuşi scurt.
-Adicã, mã bucur sa te cunosc.
M-am încruntat. De unde ştia cum mã cheamã?
Apoi, cu un junghi în stomac, mi-am amintit unde mã aflu. Deşi încercam sã mã conving de faptul cã fata e nebunã, nu reuşeam sã mi-i scot din minte pe acei tineri din curte care pãreau atât de normali.
-Eu plec, mã aşteaptã Nectarie, spuse Viktor. Iris, ai grijã ce faci şi Adriana, bine ai venit!
Acestea fiind spuse, m-a lãsat singiurã cu fata ciudatã.
Iris a început sã se învârtã prin camera, arãtându-mi patul în care dorm, partea mea de dulap în care îmi pot pune lucrurile şi aşa mai departe.
Cerul devenea albastru închis dincolo de fereastrã, apoi negru. Noaptea începuse sã punã stãpânire peste toate. Ȋmi imaginam cã pãrinţii mei ajunseserã deja acasa şi se instalaserã la televizor cu un castron de pop-corn în braţe şi o sticlã de Cola alãturi, aşa cum fãceau mereu. Fãrã mãcar sã deschidã uşa camerei mele pentru a vedea ce fac, fiindca nu mai eram acolo. Fãrã mãcar sã le pese cã mã aflu într-un loc strãin, singurã printre necunoscuti.Farã sã bãnuiascã mãcar ca desi am optsprezece ani sunt doar un copil şi imi e tare fricã.
-Adriana?
Mi-am şters lacrima de pe obraz şi m-am întors cãtre Iris.
-Ȋmi pare rau, spuse ea. Am uitat cât de noi sunt toate pentru tine şi cât de greu îţi este.Ce-ar fi sã dormi puţin? Ȋţi va face bine.
-Nu, am spus scuturând din cap.
A zâmbit trista.
-Nu poţi sta treazã pentru totdeauna.
-Nu, dar pot încerca sã stau treazã cât mai mult, am rãspuns.
Nu m-a întrebat de ce. Nu a fost mãcar curioasã de ce nu vreau sã dorm. De parcã ştia de visurile mele tâmpite. De parcã ar fi ştiut.
-Hai, întinde-te puţin mãcar.
I-am fãcut pe plac pentru cã nu aveam energia necesarã sã o refuz. Şi pânã la urmã avea dreptate: nu puteam sta treazã pentru totdeauna.
S-a aşezat pe marginea patului meu şi mi-a pus o mânã pe frunte. Gestul mi se pãrea mult prea intim pentru niste personae care se cunosc de nici o orã, dar nu am gãsit în mine puterea sã o îndepãrtez. Era ca şi cum aş fi gãsit prietena pe care mi-o doream cu atâta ardoare.
-Dormi, mi-a şoptit ea. Ȋn noaptea asta nu vei avea niciun vis.
Am închis ochii şi m-am scufundat într-un somn plãcut, de care aveam atâta nevoie dupã toate cele întâmplate. Un somn dulce, odihnitor, minunat. Un somn fãrã vise.


:))

duminică, 22 iulie 2012

| | | 0 comentarii

Leapsa de la Miku: Ziua 9

| | | 0 comentarii
 Cum speri să fie viitorul tău.


Asta seamana foarte mult cu "Unde te vezi peste 10 ani".
Daca am vorbit despre viitorul meu in acel post, acum voi scrie despre viitorul apropiat.
Am concediu doua saptamani si vreau sa zac, sa zac, sa zac, sa citesc, sa zac, sa ma uit la House, sa zac, sa ma uit la alte Pretty little liars, la True blood, la Teen wolf si la final sa mai zac putin.


Viitorul suna bine, nu-i asa?


Si daca o sa fiu odihnita dupa atata zacere epuizanta, s-ar putea sa mai scriu unul sau mai multe capitole la M1.


Dar tot ce imi doresc acum e sa stau pe canapea cu un pahar de cola rece intr-o mana si o tigare in cealalta (shht, mama nu stie ca fumez in sufragerie) si sa ma uit la House.


 ATAAAAAAAAAT!

Leapsa de la Miku: Ziua 8

sâmbătă, 21 iulie 2012

| | | 2 comentarii
Un moment în care te-ai simțit mulțumit de viața ta.


In mare, sunt multumita de viata mea tot timpul. Am invatat sa fiu multumita cu mai putin, sa nu mai visez la cai verzi. Normal ca am visuri, aspiratii, planuri de viitor, insa incerc sa imi gasesc multumirea si fericirea in micile placeri ale prezentului.


Un moment in care am fost cu adevarat multumita de mine, atat de multumita ca nu imi ajungea nimeni la nas, a fost la finalul clasei a 12-a, cand am luat premiul intai.
Oamenii normali iau premiul I in clasele primare, stiu, dar eu in clasa I am avut o invatatoare chitita pe bani, care a vandut premiile, iar dupa aia nu am mai avut medie.( adica nu mai aveam 9,90, aveam 9,50, lool)
Ca si copil, am visat mereu la coronita, dar cu cat m-am marit, cu atat mi-am dat seama ca e mai greu sa o obtin si ma palea o lene incredibila sa lupt pentru ea :))
Insa in ultimul an de liceu am fost cea mai buna din clasa, iar in momentul in care m-am dus sa imi iau diploma, mai aveam putin si explodam de atata multumire :))


Am fotografiat si catalogul, daca mai gasesc pozele o sa le pun.

Veeechi

| | | 0 comentarii
Ei si Bianca, pe vremea cand eram boboace in facultate.



Leapsa de la Miku: Ziua 7

vineri, 20 iulie 2012

| | | 0 comentarii
Scrie despre zodia ta și dacă crezi că ți se potrivește.


Am gasit niste caracteristici si le-am copiat. Ce e subliniat mi se potriveste:





Un Taur autentic gândeste si actioneaza conform realitatii. El îsi cunoaste limitele, iubeste ordinea, este obiectiv, nu amesteca obligatiile cu distractia, este rabdator, rezistent, practic, iubeste muzica si arta si mai ales placerea. Este adeptul naturaletei, al lipsei de complicatii. Este inimos, sociabil si are simtul umorului. Schimbarile nu-i stau în fire. Are nevoie de siguranta. Gândurile si sentimentele lui sunt ghidate de ideea de proprietate, chiar daca este vorba despre cea a partenerului. Daca Soarele este prost aspectat în horoscop, nativul Taur poate fi dominat de dorinta de comoditate si de placeri, dar si de încapatânare, gelozie. 

Nativul din zodia Taur poate fi dur, unilateral si inflexibil, de neclintit din prejudecatile lui, imobil spiritual. Comportamentul Taurului depinde foarte mult de starea sa de spirit, fapt care nu face decât sa-l traga în jos. Stapânirea instinctelor poate deveni o problema. Perseverent si ferm, iubeste luxul si siguranta. Este un prieten credincios si un dusman neînduplecat. 



Despre femeia Taur:



Femeia Taur are o mare putere de atractie asupra barbatilor,(?) dar este foarte exigenta in alegerea lor. Poate fi foarte concesionala. Intuitiv simte cum trebuie sa procedeze un amant, dar inima ei are alte masuratori si motive mai complexe. Este foarte sensibila, si devine repede dominatoare.
La ea adevarata iubire nu are drum neted. Este foarte geloasa, poate face scene, care umbresc si specialistii de la Hollywood. Cand se simte neglijata o spune direct.Femeia taur stie ce vrea si in incapatanarea ei fara margini poate deveni nechibzuita.
Cand doreste ceva, nu se lasa abatuta din drum si se foloseste de lacrimi, amenintari. O femeie taur este un dusman rau, indiferent de ce mijloc sau arma de razbunare foloseste. Pe de alta parte, este dispusa sa dea tot atat cat primeste. Este foarte agasanta. Are o siretenie innascuta, nu poti sa o duci in eroare si simte intuitiv sinceritatea altora. Se bazeaza pe simturile ei.
Are anumite pretentii. Barbatul, care nu corespunde nu ajunge departe. Este o femeie senzuala, iar daca barbatul nu o satisface cauta altul. Se imbraca cu gust, dar fara sa risipeasca banii. Tine la bugetul ei, dar din acesti bani cauta sa faca tot posibilul.
Ii plac bijuteriile, mai ales lantisoarele. Stie sa pretuiasca luxul. Un barbat care o rasfata cu blanuri si o inconjoara cu lux, o cucereste pentru totdeauna. Daca se crede in maini bune, poate deveni neglijenta, lenesa, fara sa-si mai ingrijeasca aspectul exterior, nepunctuala.
Deoarece ii place sa manance foarte bine, se ingrasa foarte repede. In fiecare femeie taur doarme o grasuta, care abia asteapta sa iasa la iveala prin neglijenta. Are nevoie de un ventil pentru tandretea ei, si o gaseste mai des in casnicie decat intr-o relatie extraconjugala.
Doreste un barbat credincios. Barbatii fara vointa nu prezinta interes pentru ea. Ii place sa faca din amant un fel de posesie. De aceea nu-i controleaza prea mult credinta.Cu toate ca reactioneaza impulsiv, stie sa fie si foarte stapanita. Nu-si arata dragostea in societate. Se aprinde foarte rapid, dar se stapaneste bine, cat timp ii permite mintea sanatoasa.
Este foarte incapatanata si staruitoare. Este o buna gospodina, de asemenea este o buna partenera de pat, pentru ca stie sa fie tandra si credincioasa. Nu va ierta niciodata necredinta. Cui ii place sa se uite dupa alte femei sa nu o aiba alaturi.

Amintiri din copilarie

joi, 19 iulie 2012

| | | 2 comentarii
Nu stiu altii cum sunt, dar eu in copilarie am vazut multe telenovele. 
M-au ajutat sa imi extind limitele imaginatiei si sa invat spaniola.
Au fost bune la vremea lor.

Leapsa de la Miku: Ziua 6

| | | 2 comentarii
Scrie 30 de chestii interesante despre tine.


30?Si sa fie si interesante? Pot scrie 30 de chestii plictisitoare?:))



  1. Imi place sa ma dau in leagan.
  2. Imi place sa organizez petreceri si tot felul de evenimente.
  3. Vreau sa ma apuc sa scriu un roman cu vampiri.
  4. Daca m-as mai naste o data sau macar as avea ocazia sa imi iau educatia de la inceput m-as face medic.
  5. Mi-as dori sa nu fi cunoscut unele persoane din viata mea.
  6. Si mi-as dori ca altele sa nu fi plecat.
  7. Imi place sa pictez, dar ce iese nu seamana cu nimic.
  8. Imi place sa ascult oamenii, atunci cand isi spun problemele, fie ca e vorba de o poveste de viata a unui om de 30-40 de ani sau o drama a unei pustoaice de 12 ani.
  9. Uneori sunt foarte bucuroasa de ceva, dar nu stiu sa o arat.
  10. Cand ma enervez foarte tare, ma ia durerea de stomac si imi vine sa vomit.
  11. Cred ca intr-o zi o sa fac ulcer pe fond nervos, pentru ca ma enervez usor iar situatiile de la punctul 10 sunt foarte dese.
  12. Sunt o persoana calculata, imi place sa fac planuri, rareori fac ceva ce nu a fost planuit in prealabil.
  13. Sunt increzatoare, in teorie, la practica stau mai prost.
  14. Imi e o incredibila lene sa fac ceva, absolut orice care implica o schimbare in viata mea.
  15. Punctul 14 nu e o trasatura a caracterului meu, ci doar o perioada prin care trec.
  16. Imi vine sa imi smulg parul din cap fir cu fir cand aud pe cate cineva "Sunt in depresie." E un fel de moda sa fii in depresie. Nu au nici cea mai mica idee ei cum e depresia, de fapt. Eu da.
  17. Vreau sa ma tund putin si sa ma vopsesc roscata.
  18. Mi-e foame, dar nu am chef sa mananc.
  19. In ultima saptamana am dormit pe jos, pe pilota, pentru ca e putin mai racoare decat in pat.
  20. Imi place sa ma uit la seriale, dar cand vreau sa vad un film artistic trebuie sa fie cineva langa mine, ca altfel ma plictisesc.
  21. Vreau sa imi cumpar un corp nou de biblioteca, pentru ca am cumparat multe carti in ultimul timp si nu imi mai incap.
  22. Vara trecuta am inceput sa scriu un fanfic Vampire Academy, dar am renuntat.
  23. Cred ca acest fic a fost prima creatie la care am renuntat, pentru ca urasc sa fac asta.
  24. Se numea  “Academia Vampirilor- o poveste cu Jill Mastrano Dragomir” si incepea asa:  “Viata iti poate fi schimbata intr-o secunda, de catre oameni pe care nici macar nu ii cunosti”. Mda, mie-mi spui? Cine eram eu? Jillian Mastrano, o fata moroi de 16 ani, care invata la Academia Sfantul Vladimir. Un nimeni. Cine sunt acum? Printesa Jillian Dragomir, sora mai mica a reginei. 
  25. In timp ce scriu postul asta, fac pauze pentru a citi asta.
  26. Am o pofta nebuna sa gatesc (si eventual sa si mananc) ciuperci umplute cu pui si brocoli.
  27. Am un chef nebun sa scriu la romanul meu, M1, sau la noul roman pe care vreau sa il incep. Doar ca nu am timp.
  28. As vrea ca ziua sa aibe 50 de ore.
  29. Trebuie sa pun citatul pe Altfel de carti, ca e 12:08.
  30. Ma bucur ca am ajuns la 30, pentru ca nu mai stiu ce sa scriu de pe la punctul 10.:))

Leapsa multipla

miercuri, 18 iulie 2012

| | | 2 comentarii
Am primit leapsa asta de la Miku, Maria, Stefana Alexandra si Nayoi
Reguli:
1. Postează imaginea Liebster Blog Award
2. Spune 11 lucruri despre tine
3. Răspunde la întrebările adresate de cel care te-a nominalizat și formulează un set nou de 11 întrebări pentru cei pe care îi nominalizezi
4. Nominalizează 11 persoane (+link) care să realizeze acest tag
5. Mergi pe pagina lor și anunță-i
6. Nu da tag-ul inapoi!


11 lucruri despre mine:
  • Seara mea perfecta de relaxare se compune dintr-un film bun, o punga de seminte, o inghetata mare de vanilie cu stracciatella si un pahar (sau poate mai multe) de cola.
  • Imi place sa gatesc, dar de multe ori mi s-a intamplat sa imi piara pofta de mancare din cauza ca am petrecut mult timp facand-o si mirosind-o.
  • Sunt sociabila, dar am nevoie ca din cand in cand sa petrec ceva timp doar eu cu mine.
  • Uneori, imi vin idei de poezii sau romane exact inainte sa adorm si pana dimineata la uit.
  • Imi plac foarte mult romanele distopice.
  • Cand eram mai mica, citeam Harry Potter sub patura, la lumina telefonului sau a lanternei sau bagam cartea in manualul de istorie, sa creada mama ca invat pentru Capacitate.
  • Am fost atat de emotionata la BAC la romana oral, incat desi am facut totul perfect m-am blocat la mijloacee mass-media, pe care le stie si nepoata-mea de 7 ani. Din cauza asta nu am luat 10, ci 9,50.
  • Cand am fost in Spania, am ramas perplexa vazand ca spaniola mea nu seamana cu spaniola lor.:))
  • Mi-e dor sa ma plimb cu bicicleta, dar mi-e lene sa ma duc pana in Herastrau pentru asta.
  • Ador sa merg cu trenul. Si cu avionul. Nu ma omor dupa masina personala, asta daca nu cumva ar fi a mea.
  • Vineri ma duc sa ii iau tortul lui nepota'miu de 3 ani, un tort de bezea decorat ca un santier care va avea un excavator pe el. 

Intrebari de la Miku:
1. De ce iti/nu iti place compozitia coreana?
Nu am fost pana acum prea interesata de ea, deci nu am o parere.
2. Esti o persoana matinala?
Stii senzatia aia pe care o ai cand te trezesti odihnita intr-o dimineata deveme?
NICI EU!!
Nu sunt matinala, asta daca matinala nu inseamna pe la 12 ziua :)). De obicei zici ca m-a cusut cineva de perna, dar daca trebuie sa plec in vacanta, la un curs care imi place sau sa fac ceva ce imi place mie, ma trezesc destul de repede.
3. Iti place ciocolata cu alune intregi?
Prefer ciocolata simpla si alunele separat.
4. Ai vizitat situl asta?
Oare?
5. Ti-ar placea sa ai un avion privat?
Cui nu i-ar placea?
6. Wiskey say Martini?
Martini
7. Care-i prima carte care-ti vine in minte acum?
Eve, ca e chiar langa mine, am vazut-o in urma cu 3 secunde.
8. Ai citit ceva scris de Haruki Murakami?
Nu.
9. Ai postere pe usa dormitorului tau?
Nu, dar am pe usa sifonierului. Trebuie sa spun si cu cine sunt? Unul cu Taylor Lautner, unul cu clanul Volturi din Twilight si unul cu Hunger games.
10. Vrei o vacanta departe de tot ceea ce iti este cunoscut?
Da, cat mai lunga si cat mai departe.
11. Timpul trece repede, nu-i asa?
De fapt, timpul sta pe loc, noi trecem prin el. Trecem si ne trecem.
Trecea timpului poate fi subevaluata sau supraevaluata, in functie de activitatea pe care o desfasori.

Intrebari de la Maria:
1. Dacă ai putea trăi în orice carte pe care citit-o care ar fi aceea?
Harry Potter
2. Care este filmul tău preferat?
Bram Stocker's Dracula
3. Ce preferi: activități sportive sau intelectuale?
Intelectuale
4. Care este trupa/cântărețul tău favorit?
Pasarea colibri
5. Dacă ai putea petrece o întreagă zi cu o celebritate care ar fi aceea?
Paulo Coelho
6. Ai un model în viață? Dacă da, cine?
Nu chiar. Am un set de reguli/idei create de mine care se refera la cum/cine vreau sa fiu.
7. Ai vreun motto? Dacă da, care este acesta?
Nimeni nu-si va aminti de tine pentru gandurile tale secrete.
8. Cum te-ai descrie într-un singur cuvânt?
Altfel
9. Ce îți dorești cel mai mult să se întâmple în momentul ăsta?
Sa adoarma Vlad ca sa pot sa stau sa citesc Maximum Ride.
10. Care a fost cea mai trăznită idee pe care ai avut-o?
Aoleu. Am facut multe tampenii, nu stiu care a fost cea mai cea, dar cea mai recenta ar fi ca mi-am propus sa mananc fudulii pana la 25 de ani.
11. Cartea care te-a impresionat cel mai mult până acum?
Sunt multe.Incerc sa restrang lista la doua: Harry Potter si Alchimistul

Intrebari de la Stefana Alexandra:
1. Dacă ai fi stăpânul/stăpâna lumii pentru o zi şi ai putea face orice, care ar fi primul lucru?
O lege care sa ii oblige pe parinti/bunici/persoane care fac baby-sitting sa ia lectii de psihologie. Unii nu se pricep deloc, frate.
2. Imaginează-ţi că nu ai citit niciodată o carte, care ar fi prima pe care ai citi-o?
Harry Potter, cred. Ma gandesc ca m-ar atrage coperta cum m-a atras si acum 10 ani cand am citit-o pentru prima data.
3. Ai 30 de ani şi viaţa ta se află aproape de final, car ar fi primele 5 lucruri pe care le-ai face?
La 30 de ani? Nuuuuuuu!
As scrie o carte sau o scrisoare, depinde cat timp as avea, as suna toate persoanele carora le-am gresit si  de care inca pot da ca sa le cer iertare, as manca o ceafa de porc prajita cu cartofi prajiti si sos alb, as fuma o tigare si m-as indopa cu alcool si somnifere, pentru ca imi e frica de moarte si pentru ca daca tot nu mai am nimic de spus in legatura cu viata mea, macar sa aleg cand sa vor si sa mor cand si cum vreau eu.
4. Te trezeşti într-o dimineaţă de luni cu un copil la uşa ta spunându-ţi că eşti mama/tatăl lui/ei, cum reacţionezi?
Probabil rad, crezand ca mi-a facut cineva o gluma. Daca vad ca gluma se ingroasa, il iau in casa, am grija de el, ii dau sa manance, etc., apoi sun la politie.
5. Ai fraţi sau surori? Dacă da spune care e relaţia ta cu ei.
Am 3: un frate mai mare, de ambii parinti si o sora si un frate mai mici, doar de tata.
Cu fratele cel mare am o relatie ciudata: nu prea suntem compatibili, adesea avem pareri opuse si ne luam la harta, uneori apare si o cearta in toata regula, dar stim ca fiecare dintre noi e acolo pentru celalalt. Daca m-as certa cu el pana ne-am scoate ochii, apoi dupa cateva ore unul din noi l-ar suna pe celalalt ca are nevoie de ajutor, am uita de cearta si am trece peste orice orgoliu, daca la mojloc e binele celuilalt.
Cu ceilalti frati ma inteleg binisor, avem o relatie de prietenie, dar cam rece, probabil din cauza faptului ca nu am crescut impreuna, ne-am cunoscut in urma cu 5 ani.
6. Care este cartea ta preferată?
Am mai raspuns la intrebare de genul. Harry Potter si Alchimistul
7. Unde ai vrea să locuieşti?
Intr-o casa mare, cu etaj si mansarda, in Bucuresti sau in Magurele.
8. Dacă ar fi să ai superputeri care ar fi acelea?
As vrea sa fiu nemuritoare.
9. Care sărbătoare din an e favorita ta?
Craciunul, cred.
10. Ce ai schimba la învăţământul românesc?
TOT.
11. Care a fost jucăria ta preferată în copilărie?
Era o papusa Barbie sirena pe care am vazut-o la o reclama pe Cartoon Network si care nu se gasea in Romania, mi-a luat-o nasa mea din Italia.

Intrebari de la Nayoi:
1. Bandă desenată sau desen animat?
Desene.
2. Primăvara sau toamna?
Primavara.
3. Dacă ai putea să te întâlneşti cu oricine, mort sau viu, cine ar fi?
Bunicul meu. A murit cand aveam 7 ani si nu am apucat sa il cunosc prea bine.
4. Fructul preferat?
Mandarinele. Dar sa fie dulci.
5. Destinaţia ideală de vacanţă? 
Daca are apa si plaja, nu conteaza in ce parte a lumii e sau cum se numeste.
6. Când intri într-un magazin, ce faci prima oară?
Zic "buna ziua" vanzatoarei de la intrare, fie ca o cunosc sau nu.
7. O carte pe care ai citit-o de mai mult de 2 ori?
Harry Potter. Am pierdut numaratoarea, dar la Ordinul Phoenix sare de 10.
8. Facebook, tumblr sau deviantart?
FB.
9. Ai ţinut vreodată un jurnal?
De la 14 pana in prezent, cu mici pauze.
10. Ce părere ai de proverbul "Nu judeca o carte după copertă"?
Literalmente, si eu judec uneori cartile dupa coperte si de multe ori gresesc.
Daca ma refer la partea de figurat a expresiei, oamenii sunt judecati dupa aparente asa cum este judecat orice altceva: o carte dupa coperta, o prajitura dupa ambalaj, un obiect vestimentar dupa firma careia ii apartine. E un obicei sa judeci ceva dupa eticheta, un obicei cretin, dar din pacate foarte activ.
11. Descrie-ţi blogul în 3 cuvinte.
Ciudat ca mine.

Intrebarile mele:
  1. Crezi ca mananci sanatos?
  2. Cate carti citesti pe luna?(aproximativ)
  3. Ce parere ai despre blogul Altfel de carti?
  4. Exista vreo carte care ti-a schimbat viata?
  5. La ce varsta ai realizat ca viata e mult mai complicata decat ti-o imaginai in copilarie?
  6. Te uitat la "Viata cu Louie" cand erai mic/a?
  7. Daca ti-ai pierde memoria si nu ai mai sti nimic despre tine si cum erai, cum ti-ar imagina ca ar trebui sa fii?
  8. Ce parere ai despre actorii romani?
  9. Ce carte cu vampiri ti-a placut cel mai mult pana acum?
  10. Te uiti la TVD?
  11. Team Damon sau Team Stefan? Sau daca nu te uiti, de ce nu te uiti?

Persoanele la care merge leapsa: