The Hunger Games by Suzanne Collins Darkest Powers by Kelley Armstrong Strange Angels by Lili St. Crow Vampire Academy by Richelle Mead
“Oricât de tare aș vrea acum să-mi întrerup călătoria spre trecut, nimic nu mă poate opri spre a-ți demonstra că te înșeli. Viața și moartea se împletesc încet, iar ceasul nostru sună neîncetat pentru a ne demonstra propria-i putere.”
Elena Costea

Leapsa de la Miku: Ziua 8

sâmbătă, 21 iulie 2012

| | |
Un moment în care te-ai simțit mulțumit de viața ta.


In mare, sunt multumita de viata mea tot timpul. Am invatat sa fiu multumita cu mai putin, sa nu mai visez la cai verzi. Normal ca am visuri, aspiratii, planuri de viitor, insa incerc sa imi gasesc multumirea si fericirea in micile placeri ale prezentului.


Un moment in care am fost cu adevarat multumita de mine, atat de multumita ca nu imi ajungea nimeni la nas, a fost la finalul clasei a 12-a, cand am luat premiul intai.
Oamenii normali iau premiul I in clasele primare, stiu, dar eu in clasa I am avut o invatatoare chitita pe bani, care a vandut premiile, iar dupa aia nu am mai avut medie.( adica nu mai aveam 9,90, aveam 9,50, lool)
Ca si copil, am visat mereu la coronita, dar cu cat m-am marit, cu atat mi-am dat seama ca e mai greu sa o obtin si ma palea o lene incredibila sa lupt pentru ea :))
Insa in ultimul an de liceu am fost cea mai buna din clasa, iar in momentul in care m-am dus sa imi iau diploma, mai aveam putin si explodam de atata multumire :))


Am fotografiat si catalogul, daca mai gasesc pozele o sa le pun.

2 comentarii:

Bianca spunea...

Draga mea , Ramona,

Stii ca in ziua de astazi, nu se mai trimit scrisori prin posta, ori se mai vorbeste pe fix, iara lumea s-a indepartat usor de ... lume. Si simtindu-ti lipsa si simtind vinovatia ca is prea lenesa si obosita sa dau de tine in persoana m-am gandit sa iti dau intalnire in mediul virtual. Ma gandeam sa iti scriu o scrisoare... electronica - bineinteles!

O simpla scrisoare in care sa iti spun doar ca imi esti draga, ca seara iti citesc blog-ul , ca ma relaxez urmarindu-te ca o obsedata (ciudat, da!), ca imi doresc sa ne vedem, ca imi place sa citesc tot ce scrii si ca gasesc lucruri haioase mereu in vorbele tale.

Asa ca daca tu imi tot pui zambetul pe buze, cu toate ca suntem la o distanta considerabila (pentru un om lenes, as putea spune), meriti si tu unul. :) -> asta e.

Nu , nu, serios acum, sper ca ai sa zambesti si tu cand ai sa te mai gandesti la mine. Si daca nu, imagineaza-ma imbracata in rochia lui Lady Gaga la aproximativ 30 de zile dupa ce a purtat-o ea (Si da , ma refer la cea din carne).

Te balesc pe obaz,
Astept raspunsul tau,
A ta,
Bianca.

PS: Era carne de vita, rochia lui Lady Gaga? Ca daca era vita, nu pot purta decat porc. Imi pare rau, dar, nu, eu port doar porc.
PS 2: Tu iti dai seama ca (pentru) femeia aia (s-)a ciopartit un animal sa se imbrace cu el, iar africanii stau la panda prin deserturi cate 1000 ca sa prinda ceva sa manance? :)))
PS 3: Cam cati somalezi ar fi putut hrani cu acea carne ?

Ramona spunea...

PS 3-raspuns: TOTI