“Oricât de tare aș vrea acum să-mi întrerup călătoria spre trecut, nimic nu mă poate opri spre a-ți demonstra că te înșeli. Viața și moartea se împletesc încet, iar ceasul nostru sună neîncetat pentru a ne demonstra propria-i putere.”
Elena Costea

Ne-om intalni in cer

joi, 15 decembrie 2011

| | |



Inca nu stiu cum a ajuns cartea asta in biblioteca mea, cu tot cu autograful autorului pe prima pagina. Am gasit-o intamplator si m-au impresionat versurile de pe spate asa ca m-am hotarat sa o citesc.


Image and video hosting by TinyPicAseara(noapte) am terminat-o. Concluzia? Hmm... o poveste frumoasa, foarte frumoasa, dar...sunt multe daruri. In primul rand, contine multe ideologii din astea tipic romanesti pe care eu le detest. Mai departe, povestea ar trebui sa starneasca un val de emotii care nu au aparut, deoarece sentimentele personajului nu sunt descrise in detaliu.  Din punctul meu de vedere, ca sa simti nefericirea unui personaj, trebuie sa ii simti mai intai fericirea. Aici, starile de nefericire sunt descrise, dar cele de fericire nu, de unde apare o neconcordanta care cam strica lucrurile.


Apoi, am intalnit doua greseli. Una: Katalin era anul intai la facultate cand Romulus terminase medicina. Peste trei ani se intalnesc si ea este stomatolog. Pai unde a facut ea facultatea de a si ajuns medic in trei ani, pe internet?


Doi: In anii '88-'89, cand in Romania nu se gasea nici hartie igienica sa te stergi la...3 litere...ei fumau tigari Kent. Ei fiind medici, ca daca erau securisti mai ziceam :))


OK, sa trecem la poveste.


Cand Romulus avea 10 ani, salveaza o fetita dintr-un accident de masina, o duce la spital. Asta e primul capitol. Apoi, povestea ne duce unde Romulus este in ultimul an de facultate si e indragostit de Simona, o colega de-a lui. Relatia lor e scurta si ia sfarsit cand Romulus afla ca Simona se culcase cu un alt coleg (si foarte posibil alti colegi) de-al lui inainte de a fi cu el. (Idei romanesti idioate, v-am zis eu.)


Intors in vacanta acasa, el o revede pe Katalin, fata pe care o salvase dupa accident cu ani in urma. Ei se indragostesc si de aici incep o serie de evenimente care il macina pe Romulus, axate in principal pe faptul ca parintii fetei nu vor sa i-o dea de sotie, pentru ca el este roman, iar ea, unguroaica.


Povestea in sine mi-a placut mult, iar pe ici, pe colo, am gasit fragmente scrise intr-o maniera metaforica, idei ce dau de gandit asupra sensului vietii.


Citate:



Ȋn tãrâmul viselor, zâna vieţii şi a morţii torcea fir de sânge şi otravã, de dragoste disperatã şi de iubire imposibilã.

Cel mai complit frig nu e cel al iernii. Cel mai cumplit frgi e cel din suflet, când moare dragostea şi speranţa.

Adevãratele piedici în calea dragostei nu sunt dinafara, ci dinãuntrul nostru.

-Eu vreau sã termin, sã mã cãrãbãnesc din împuţiciunea asta. Sã pun gabja pe un bãrbat bogat, sã fac numai ce vreau eu.
-Atunci de ce înveţi medicina?
-Pentru cã doctoriţele sunt mai scumpe decât curvele, în orice parte a lumii.

Se cam duce viaţa mea, gândea Romulus. Dreaptã şi nepãsãtoare ca o lumânare de la capul unui mort. Cine e vinovat de toate acestea?

-E un pacient ca oricare. Nu-l puteam lãsa sã moarã dintr-o zgârieturã.
-Bãnuiesc cã-mi puteţi spune cu ce s-a zgâriat.
-Cu ãsta!
Romulus scoase glonţul pe care-l pãstrase ca amintire.

Nicio moarte, cugeta el, nu poate fi justificatã. Ideile frumoase nu ucid.

Un muritor de pe planeta Pãmânt îşi punea eternal problemã a omenirii: cine şi de ce ne oferã destine crude, pline de suferinţe. Unde sã-I gãsim şi sã-o zdrobim?

0 comentarii: