“Oricât de tare aș vrea acum să-mi întrerup călătoria spre trecut, nimic nu mă poate opri spre a-ți demonstra că te înșeli. Viața și moartea se împletesc încet, iar ceasul nostru sună neîncetat pentru a ne demonstra propria-i putere.”
Elena Costea

La o plimbare prin Bucuresti

sâmbătă, 17 decembrie 2011

| | |
Am fost si eu in seara asta sa vad beculetele de pe bulevard. Nu m-am dus la inceput cand au fost inaugurate ca ma gandeam ca o sa fie omor pe acolo.
 Imi amintesc de anul in care s-a facut bradul de la Unirii, ala care trebuia sa fie cel mai mare din lume, dar nu a fost pentru ca au furat muncitorii material. Eu aveam treaba in alta parte, dar a trebuit sa trec pe la Unirii, unde era o mare de oameni. Aproape ca am fost maturata in directia bradului si cu mare greutate am reusit sa ajung la metrou.

Dar nici la metrou nu era mai liber:


Asa...despre beculetele de anul asta. Ceea ce le-ar descrie, ar fi, scuzati-mi limbajul, o mare laba trista.

Un galben chicios de-ti vine greata, cu albastru ca de, suntem in U.E., stiti voi ce rimeaza cu asta, niste stelute vai de ele si niste sageti carora nu le-am inteles rostul.

Apoi bradul de la Universitate ce mai e dragut, desi nu fantastic, dupa aia am vazut ca de la Universitate la Romana sunt mai multe beculete, dar tot sageti si stelute, nici nu m-am mai dus pana acolo sa ma uit, am facut stanga imprejur si m-am intors acasa.



In pasaj la Universitate, un mini-targ de sarbatori, mi-am luat si eu niste ciocolata de casa, dar parca nici aia nu era asa buna.

Ori totul e varza anul asta, ori eu sunt varza si nu imi prieste nimic.

0 comentarii: