Religia este o imbulzeala de minciuni ale preotilor, cu un sambure de adevar.Faptele istorice au fost schimbate dupa bunul plac al unor oameni care au vrut sa manipuleze in masa. Si le-a cam reusit. Majoritatea legilor bisericesti sunt idioate, nu au nicio legatura cu religia, ci cu ceea ce preotii numesc moralitate.
Pai, scuza-ma, moralitatea ta difera de moralitatea mea. Mie nu mi se pare imoral nici sa fac sex cu un barbat cu care nu sunt casatorita, nici sa fac un copil, daca nu sunt casatorita si nici nu mi se pare normal sa merg la un preot care are mai multe pacate decat mine si sa ma spovedesc.
Singura parte buna a spovedaniei este ca are efect de terapie, dar acelasi efect il are si daca ma duc la prietena mea cea mai buna si ma confesez ei. Iar ea nu o sa spuna "Fa 562 de matanii timp de 15 zile, ca ai pacatuit!".
Rose din Academia Vampirilor zicea "Aveam o intelege cu Dumnezeu: eu credeam in El, daca El ma lasa sa dorm duminicile pana la pranz."
Pana acum am vorbit despre religie, nu despre credinta.
Credinta e alta treaba. Nu are legatura cu popii plin de bani care iti spun sa fii cumpatat si sa dai mancare la saraci, cand ei se plimba cu Audi si stau in vile cu 20 de camere.
Credinta tine de fiecare persoana in parte si de ce simte ea. Am vorbit mai demult, intr-un post, ca din punctul meu de vedere, nu exista un om care sa fie ateu convins. Trebuie sa creada in ceva.
Asta nu inseamna ca trebuie sa inghita rahatul servit de preoti. Insa omul e construit sa creada ca exista cineva sau ceva mai puternic decat el.
Cat despre mine, cred in Dumnezeu ca fiinta divina. Cred ca ne-a creat, pentru ca teoria asta e mai logica decat toate cele stiintifice. Imi vine mai usor sa cred ca Dumnezeu a creat omul decat ca omul a evoluat din maimute, sau marele Big Bang, Big Fleoshc.
Despre astea am mai vorbit pe blog de-a lungul timpului, mai ales in postul asta.
Cred in Dumnezeu pentru ca vad cum atunci cand faci ceva rau, raul ti se intoarce si il primesti in mecla.Cred in Dumnezeu pentru ca oamenii isi gasesc fericirea in cele din urma, chiar si pentru scurt timp.
Cred un Dumnezeu fara sa merg la Biserica, pentru ca eu cred in El pentru mine.
Cu toate ca atunci cand vad atatea nedreptati, credinta mea este subrezita.
Nu prea cred in Iisus. Povestea aia mi se pare trasa de par.
Cred in sfinti. E imposibil sa nu crezi in sfinti, daca te duci la Mitropolie si vezi trupul lui Sfantul Dumitru, care nu a intrat in descompunere si simti toata acea energie pozitiva de acolo.
Puteti spune ca eu cred doar in ce-mi convine, dar daca stati sa va analizati putin, veti vedea ca asa facem cu totii.
4 comentarii:
Hmmm...citind ambele posturi despre religie, simt nevoia de a-mi impartasi gandurile...in primul rand am o mica problema cu ideea asta cum ca omul este construit sa creada in existenta cuiva superior, idee care e un fel de "laitmotiv" in randul celor care cred in divinitate, ca o scuza pentru credinta lor. Nu, oamenii nu sunt facuti sa creada in ceva superior, e alegerea lor sa creada...asa cum e alegerea lor sa tina cu Steaua sau cu Dinamo...unii dintre noi chiar nu simt nevoia de a crede.....in absolut nimic..si suntem suficienti (nu ne nega)
Cat priveste sfintii, nici Lenin nu a intrat in descompunere :D
P.S.: ce intelegi tu prin ateu?!
Prin ateu se intelege o persoana care neaga existenta oricarei divinitati.Studiind ceva timp psihologia, pot afirma ca oamenii au nevoie sa stie ca exista ceva mai puternic decat ei, fie si numai pentru a avea pe cine da vina. Vei vedea oameni asa-zisi atei care atunci cand au probleme zic "Doamne, daca existi, ajuta-ma!" Pai parca erai convins ca nu exista, acum ce faci?
Sau zic "Sunt convins ca nu exista pentru ca nu m-a ajutat".
Pai stai asa, prietene, parca nu credeai nici pana acum...
Foarte multi oameni care se cred atei sunt de fapt agnostici.
Eu nu am spus ca omul are nevoie de o scuza pentru a crede, ci ca trebuie sa aibe un idol, iar acest idol poate fi oricine, o persoana reala, un personaj, jobul, un joc video, etc.
Din posturile tale am avut impresia ca ai o alta definitie (ma refer aici in special la partea cu lipsa unui scop in viata; din postul anterior). Nu neg faptul ca exista si atei "falsi", am intalnit destui; iar faptul ca exista persoane care confunda cele 2 notiuni, nu inseamna ca nu exista si cei care le stapanesc foarte bine. Oricum....un ateu in adevaratul sens al cuvantului cunoaste foarte bine cele 2 notiuni si diferentele dintre ele.
Cat priveste ideea ca omul are nevoie de o scuza pentru a crede, este impresia pe care mi-au lasat-o persoanele credincioase cu care am abordat problema religiei, intrucat fiecare dintre ele mi-au spus exact aceeasi idee. Ceea ce vreau sa spun eu este ca, in fata mea, o persoana si-ar dovedi mai mult credinta (daca pot sa spun asa) daca ar spune: "cred in Dumnezeu pt ca asa vreau, asa simt, asa consider eu ca e bine" decat sa-mi spuna ca toti oamenii sunt facuti sa creada in ceva superior; idee pe care o consider total preconceputa.
Oamenii, de-a lungul existentei lor, intalnesc alti oameni, pe care ii admira, pe care ii considera modele etc (si care poate le sunt superiori, dar din anumite puncte de vedere; nu stiu; dpdv profesional, experienta de viata etc), dar asta nu inseamna ca ii vad ca pe niste idoli. Si asta se petrece intamplator, nu pentru ca simt nevoia.
Personal, n-am idolatrizat pe nimeni, nicioadata, si nici nu simt nevoia s-o fac.
Imi cer scuze daca voi parea aroganta, dar eu vorbesc despre perceptiile subtile ale omului la nivel inconstient,sau subconstient iar daca sunt la nivel inconstient, cum sa spun...nu esti constient de ele.
Nu poti spune ca nu e adevarat ca la nivel inconstient se intampla X lucru, pentru ca nu stii ce este in subconstientul tau.
Ai nevoie de multi ani de studiu ca sa incepi doar sa descalcesti itele complicate al subcontientului, si niciodata nu vei reusi in totalitate.
Trimiteți un comentariu