Părerea ta despre droguri și alcool.
Cea mai mare parte din copilarie mi-am petrecut-o la tara, la printii mamei, intr-un sat in care una dintre pincipalele activitati ale satenilor este cultivarea vitei-de-vie. Si din octombrie, cand se face vinul, pana in martie-aprilie, cand nu mai ramane niciun strop, principala lor activitate este sa il bea.
Asa ca ma intelegeti de ce nu sunt prea reticenta in priviinta alcoolului. Am crescut intr-o familie in care e ceva normal sa bei un pahar de vin la masa, acel vin cu o culoare si un miros cum nu are niciun din comert, un vin natural cum nu gasesti decat daca il faci tu.
Mie mi se pare o chestie ciudata sa fii dependent de alcool, asa cum mi se pare o chestie ciudata sa nu bei deloc, niciodata.
Cand vine vorba despre droguri, altfel sta treaba. Am crescut intr-un cartier unde drogurile aveau o piata de desfacere destul de buna. Multe persoane, vecini si cunoscuti, pe care ii stiu de cand ma stiu pe mine, au cazut in aceasta patima. Iar eu le-am urmarit degradarea, i-am vazut cum umblau haotici, cu o ochii rosii si venele vinete, in cautare de bani pentru droguri. Am fost martora la disperarea parintilor atunci cand s-au trezit fara televizor sau fara portofel, pentru ca odorul lor le furasera ca sa isi ia droguri.
I-am vazut mergand la inchisoare, iesind de la inchisoare, mergand la dezintoxicare, jurand ca nu mai consuma nimic, apoi revenind la vechile obiceiuri. Adevarul e ca foarte putini au reusit sa renunte definitiv, si dintre ei si mai putini au reusit sa isi faca o viata dupa toate astea.
Toate lucrurile astea m-au inspaimantat, m-au ingrozit si mi-au taiat din radacini orice curiozitate as fi avut in ceea ce priveste drogurile.
Am vazut oameni care nu si-au terminat scoala sau studenti la Sava, dependenti de droguri, am vazut someri si oameni de afaceri. Adevarul e ca drogurile nu cruta oamenii bogati sau intelectualii.
Pana acum am vorbit de droguri precum heroina, cocaina. Droguri distrugatoare. Dar cum ramane cu celelate?
Tutun, cofeina? Pai, de astea nu prea am ce sa zic. Nu sunt ipocrita, nu am cum sa spun ca tutunul si cofeina sunt daunatoare, in timp ce beau o cafea si fumez o tigare.
Cred ca omul e facut sa fi dependent de ceva. Profesorul meu, Ion Manzat, spunea "Fereste-te de omul fara vicii!"
Dependentele sunt multe si felurite. Eu am fost dependenta de mancarea de la Mec si de Coca-cola.
Cunosc oameni dependenti de Word of Worcraft, de televizor, de seminte, de messenger, de ciocolata, de Olinth, de Ibuprofen.
Cred ca nu putem sa nu fim dependenti de nimic, dar putem alege sa fim dependenti de ceva mai putin distructiv.
“Oricât de tare aș vrea acum să-mi întrerup călătoria spre trecut, nimic nu mă poate opri spre a-ți demonstra că te înșeli. Viața și moartea se împletesc încet, iar ceasul nostru sună neîncetat pentru a ne demonstra propria-i putere.”
Elena Costea
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
numai oamenii slabi au dependente. un om puternic se ridica deasupra acestor slabiciuni si are cel mult placeri, dar nu dependente.
acelasi lucru e valabil si pentru credinta intr-o divinitate sau pentru idolatrizarea cuiva.
daca zici tu...
Trimiteți un comentariu