Plutind pe valurile vieţii,
Amintirea ta mã înfioarã;
Ȋntr-un ocean de mãreţii,
Credeam cã nimic nu ne doboarã.
Dar, iatã-l, rãsãrind din neant,
Obstacolul indestructibil ca o stâncã,
Precum un iceberg fascinant,
Ce ne scufundã în marea adâncã.
Dezastrul iminent s-a produs.
Precum Titanicul scufundat în ape tulburi
Spre alte lumi ne-a condus,
Coborând, încet, în amintiri.
4 comentarii:
Cum am zis, exact ca Titanicul..Frumos!
Superb, superb, superb!:) Am vazut Titanic de vreo 1o ori cap-coada, iar poemul tau imi trezeste niste emotii profunde.
Dee.
Multumesc,am scris-o pe la un 2 noaptea, cred. Kyky, stii ca tu m-ai inspirat, fie si fara sa vrei :)). Cu comparatia ta cu Titanicul....nici nu mai stiu care era comparatia, la cat eram de obosita :)) Dar era una a naibii de buna, pun pariu :))
Later edit: mi-am amintit care era comparatia. Pledez vinovata, am citit arhiva :))
Trimiteți un comentariu