“Oricât de tare aș vrea acum să-mi întrerup călătoria spre trecut, nimic nu mă poate opri spre a-ți demonstra că te înșeli. Viața și moartea se împletesc încet, iar ceasul nostru sună neîncetat pentru a ne demonstra propria-i putere.”
Elena Costea

Titanic

luni, 9 ianuarie 2012

| | |

Plutind pe valurile vieţii,
Amintirea ta mã înfioarã;
Ȋntr-un ocean de mãreţii,
Credeam cã nimic nu ne doboarã.

Dar, iatã-l, rãsãrind din neant,
Obstacolul indestructibil ca o stâncã,
Precum un iceberg fascinant,
Ce ne scufundã în marea adâncã.

Dezastrul iminent s-a produs.
Precum Titanicul scufundat în ape tulburi
Spre alte lumi ne-a condus,
Coborând, încet, în amintiri.


4 comentarii:

◦kyky™♥◦ spunea...

Cum am zis, exact ca Titanicul..Frumos!

Only Books spunea...

Superb, superb, superb!:) Am vazut Titanic de vreo 1o ori cap-coada, iar poemul tau imi trezeste niste emotii profunde.

Dee.

Ramona spunea...

Multumesc,am scris-o pe la un 2 noaptea, cred. Kyky, stii ca tu m-ai inspirat, fie si fara sa vrei :)). Cu comparatia ta cu Titanicul....nici nu mai stiu care era comparatia, la cat eram de obosita :)) Dar era una a naibii de buna, pun pariu :))

Ramona spunea...

Later edit: mi-am amintit care era comparatia. Pledez vinovata, am citit arhiva :))