Nu imi pasa

M-am trezit asa din senin (cu fatza la cearceaf si pe jumatate inca lipita de perna, ca in fiecare dimineata) si am realizat ca s-a intamplat ceva peste noapte. Ceva straniu si minunat. Pur si simplu, toate lucrurile care ma framantau pana ieri, astazi mi se par...insignifiante.


Si dintr-o data, am alte prioritati, alte dorinte, alte teluri, iar lucrurile care ma raneau atat de mult pana ieri, astazi doar ma scarbesc. Ma scarbesc, iau o gura de cafea, sa imi treaca gustul amar si merg mai departe, intrebandu-ma: "Asta m-a tinut pe mine pe loc atata timp? Ce fraiera sunt!"

In aceasta superba dimineata (in care ploua in draci si e mohorat si urat) am realizat ca nu imi mai pasa de toate tampeniile care ma raneau pana ieri. Si sunt asa fericita, ca imi vine sa sar intr-un picior.

Si oricat as vrea sa cred ca sunt eu puternica, the one, si totul se datoreaza mie si numai mie, nu e asa.

Am avut ce cineva, o persoana minunata, care mi-a zis "poti" cand simteam ca nu mai pot, care mi-a zis "nu merita" cand mi se parea ca totul e atat de grav si care a fost acolo...mereu. O persoana care a intrat in viata mea fara sa o astept si fara sa o invit, dar pe care nu o voi mai lasa sa plece.

Mica mea, iti multumesc, n-as fi reusit fara tine!