Ani de liceu

Pe holuri nu mai rasuna demult ecoul pasilor nostri…in sala de clasa nu ni se mai simte parfumul…clopotelul a sunat pentru ultima oara.A trecut atata timp…

Oare cum arata acum liceul nostru? Oare mai exista si alte persoane care sa il iubeasca la fel de mult cum am facut-o noi?

Cu cine mai vorbeste acum doamna diriginta despre Gabriel Garcia Marquez? Noilor ei elevi le place oare limba romana?Sunt cuminti sau ii fac probleme?Si de cine mai rade acum doamna de mate, spunand ca fumeaza trabuc, pe cine mai duce profu’ de tehnologie in atelier pentru demonstratie, cu cine se mai contrazice doamna de religie?

Oare pe banca mea mai este desenul cu hertagrama sau a sters-o cel ce a venit dupa mine?Oare tabla noastra mai e crapata, acolo unde Marius a lovit-o cu sticla sau au schimbat-o?

Mai e ceva cum a fost? Mai e ceva care sa arate ca am trecut pe acolo? Amintirea a ramas doar in sufletele noastre…dovezile materiale s-au stins odata ce picioarele noastre tremurande au pasit dincolo de poarta pentru ultima data, ne-am intors sa mai vedem inca o data locul pe care l-am iubit atat, ne-am aruncat tocile si ne-am indepartat cu ochii in lacrimi.

Prima iubire

Calm, ca nu scriu lacrimogene despre baieti. E o poveste despre o fata care punea cartea Harry Potter in manualul de istorie si ii spunea mamei ei ca invata pentru examenul de Capacitate. Si aceeasi fata citea Harry Potter la lumina telefonului, bagata sub patura, la 4 dimineata.
Eu, da.
Eu am iubit aceasta serie asa cum nu am mai iubit nicio alta carte si nici nu cred ca va mai exista vreuna pe care sa o iubesc la fel de mult ca pe Harry Potter.
De cate ori am citit cartile?
Greu de spus..le-am pierdut numarul...tin minte ca eram intr-o vara la tara si mi-am luat sa recitesc Harry Potter si Ordinul Pheonix. Am stat la tara 10 zile, dar cartea am terminat-o in doua zile si cum nu mai aveam altceva de citit, am luat-o de la capat pana la finalul celor 10 zile. Iar si iar...si nu m-am plictisit.

Am vazut trailerul Harry Potter 7 part 2 si mi s-a facut pielea de gaina. De abia astept filmul, cred ca o sa fie cel mai tare de pana acum.

Am plans cand am terminat de citit si ultima carte, care cu toate ca m-a dezamagit la final, a fost superba. Am plans pentru ca era ultima....am ramas cu consolarea ca mai am de vazut filmele...mai e pana se termina cu Harry Potter de tot.

Parca ieri spuneam asta. Si credeti-ma cand va spun cu toata sinceritatea: nu vreau sa vad ultima parte din film. Pentru ca asta ar insemna ca s-a terminat.

Un Univers perfect

Intotdeauna am crezut ca daca o usa s-a inchis, o alta se deschide cam in acelasi timp. Poate ca e chiar langa tine, dar esti atat de ocupat sa jelesti pentru ceea ce ai pierdut, incat nu vezi ce poti castiga. Poate ca e mai departe, desi a fost mereu aproape de sufletul tau.

Ideea e ca de fiecare data cand pierzi ceva, castigi ceva. Trebuie doar sa fii pregatit sa primesti si sa crezi in tine, sa crezi ca meriti sa fii iubit asa cum esti, ca meriti ca dorintele sa ti se indeplineasca.

Am pierdut ceva si am crezut ca nimeni, niciodata nu imi va mai poate da inapoi ce imi doresc. Si m-am trezit intr-un Univers pe care eu l-am construit fara sa stiu, un Univers care imi poate oferi mult mai mult decat cel vechi. E un Univers perfect si e numai al meu.

Poate ca voi nu intelegeti nimic din ce am scris aici, sau oricum, nu intelegeti prea multe.

Dar stiu pe cineva care intelege perfect mesajul.

Te iubesc.

Punct.

Noua si scurta viata a lui Bree Tanner

Am citit-o atat de repede ca nici nu am avut timp sa o pun la "ce citesc acum". Si btw, singura care a stat mai mult la rubrica asta este "Atingerea umbrei", pe care o citesc pe laptop in spaniola si de care adesea uit ca exista si citesc doar cand imi aduc aminte.

Ca sa revenim la subiect, "Noua si scurta viata a lui Bree Tanner", hmm...e prima carte de pana acum a lui Stephenie Meyer la care nu am zis wow cand am terminat-o. Nu am plans, ori e slabutza, ori am devenit eu insensibila. Mi-a placut de Bree, dar nu am vazut suficiente amanunte la finalul cartii. Nu vroiam sa citesc cum ii rupe capul si ii da foc, nu ma interesa actiunea, ma interesau sentimentele ei.

In fine...nu pot sa spun ca a fost o carte proasta, nici pe departe.Are acelas stil care te face sa nu o poti lasa din mana odata ce ai inceput sa citesti, e o carte draguta, dar cam prea scurta, saraca in detalii si fara acel ceva pe care il au seria Amurg si Gazda. In loc de wow a fost un ihimm.

Cred ca am devenit pretentioasa la carti si cam "cu capsa pusa" de la o vreme. Vine odata cu varsta :))

Cand, intr-un final, o sa termin Academia, cred ca o sa revin cu un post ceva mai animat si mai incantat.

Si daca aveti chef sa cititi un fanfic in care Bree nu moare, va recomand "Red eyes, pure soul", scris de mine si de Darmina.

AICI

Postere True Blood

Yuu-huuu, de abia astept!!

Vremuri apuse

"S-au dus ai mei prieteni,s-a dus si acea clipa

Mai zboara fiecare batand dintr-o aripa

Traiesc, mai rad, fac glume,sunt sanatosi,dar vai

Acum nimic nu este ca-n acea zi de mai!"

Pasarea Colibri

Prietenie?

Vreau sa vii...am nevoie de tine. 

Vreau sa ma inveti cum e sa poti avea din nou incredere in cineva. 

Vreau sa imi demonstrezi ca prietenia exista, in ciuda a tot ce s-a intamplat. 

Vreau sa pot sa imi amintesc de acele vremuri fericire fara ca ochii sa mi se umple de lacrimi. 

Vreau sa sterg cu buretele toata suferinta si sa ramana doar momentele frumoase, asa cum imi doresc sa mai fie multe.

Vei veni?

Evermore

M-am apucat sa citesc "Evermore" de Alyson Noel. Si in timp ce citeam am avut multe momente deja-vu, pana sa imi dau seama de ce. E ca si cum as citi "Amurg" si "Harry Potter" in acelas timp.

"Domnul Robins ne cere sa deschidem cartile la pagina 133, ceea ce il face pe Damen sa se aplece spre mine si sa-mi spuna:
-Te superi daca o impartim?
Ezit, fiindu-mi teama de apropiere, dar imping cartea prea mult, pana ce se balangane pe marginea bancii mele.Si cand isi muta scaunul mai aproape desfiintand  micul gol dintre noi, ma trag inspre cea mai indepartata parte a scaunului si ma ascund sub gluga.
.......
Ma feresc si mai tare, sprijinindu-mi obrazul in palma, cu ochii pe ceas."


Nu va seamana cu asta?

Ever seamana mult cu Edward, poate si pentru ca citeste ganduri, poate ca pe ale lui Damen nu le poate auzi si nici nu ii vede aura, dar ma duce cu gandul si la Bella din "Wide awake".

"Insa, pur si simplu il las sa vorbeasca, trecand distratra degetul peste cicatricea rosie si groasa in zig-zag de pe frunte, cea care e ascunsa sub breton."

Cam ca asta?

In fine, cartea e draguta, are si chestii proprii, dar nu pot sa ma abtin din a nu marca multele asemanari cu alte carti.

Timpul

Timpul e cel mai crud profesor: iti da extemporalul inainte sa iti fi predat lectia.


Timpul te prinde in mrejele lui si te indeparteaza de sentimente si amintiri. Prezentul de vine trecut, dragostea devine regret, durerea devine doar o umbra a ce a fost.


Timpul este ucigasul perfect.
........
De parca nu ne mai vrea Universul. 
Timpul imi sterge amintirea, imi sterge simtul, imi sterge versul,
Imi schimba chipul, vietii fura sensul, risipeste stresul
Se ia de noi toti 
Si-n urma lui nu mai raman nici chei, nici porti.
(Veritasaga)


Timpul e ca un balsam aplicat peste rani: le inchide incet, le face mai putin dureroase, iar in urma ramane doar o mica cicatrice. Stii ca a fost acolo, nu mai stii gustul durerii, nu o mai simti.


Timpul sterge iubirea, regretele, orice sentiment, cu exceptia unuia. Este minunat, doar ca are acest mic inconvenient ca nu sterge ura. Poate e prea grea, prea neagra, dar ura se fixeaza odata cu trecea timpului, in loc sa fie stearsa. Devine mai profunda, mai amara cu fiecare secunda, cu fiecare respiratie, cu fiecare clipire.


Nu te gandi ca lucrurile se rezolva de la sine. Daca ura s-a infiripat in sufletul tau, timpul nu o va sterge. Ea se agata cu disperare de tine, ca un parazit ce are nevoie de gazda sa pentru a supravietui si lupta ca sa il pastreze.


Ura e mai puternica...sau poate oamenii sunt prea slabi. Exista o gramada de oameni care urasc profund si fara cale de intorcere, fara sa stie exact de ce. Pentru ca nu  e cale de intoarcere dupa ce ai imbratisat ura.E ca un drog, pur si simplu nu mai poti renunta la ea.


Deci daca te-ai certat cu cineva, impaca-te ACUM, n-o lasa pe maine sau pe mai incolo....mai tarziu poate fi prea tarziu! Daca ai dezagamit pe cineva, cere-ti iertare ACUM, nu ii da timp sa inceapa sa te urasca. Daca ai fost dezagamit, incearca sa faci in orice fel posibil sau imposibil sa vorbesti cu acea persoana, nu lasa ura sa te cuprida, nu o lasa sa puna stapanire pe sufletul tau!


E macabra, e periculoasa si si se hraneste cu energia ta, cu puterea de iubire, cu viata insasi. Te macina, de framanta, te seaca din interior si odata instalata nu va mai pleca.


E atat de otravitoare incat nici timpul, atat de maret, atat de infinit si puternic nu o poate sterge.

Poezie mult prea Bacoviana

Cimtir

Cimitirul regretelor gri,

Nestinsa dorinta de alinare,

Durere ce sufletu-mi umbri,

Imi suiera cantul in zare.

Cimitir al regretelor gri,

Mi-e atat de greu sa te privesc,

Cimitir al tremurului durerii,

As vrea sa pot sa te urasc!

Cimitirul a-ngropat iubirea noastra,

O ascunde cu maiestrie...

E sub pamantul gri, departe de zarea albastra

Si va ramane la infinit ascunsa-n amintire!

Top 10 minciuni gogonate pe care ni le spun filmele

• Toate bombele au cronometru digital

Cand esti terorist sau sociopat si ti-ai propus sa arunci in aer un avion, un tren sau o cladire plina de oameni, poti macar sa fii dragut si sa lipesti de bomba un ceas. Nu de alta, dar ca sa stie si baietii buni cu ce se confrunta. Si ar fi de preferat chiar ca afisajul ceasului sa devina mai vioi pe masura ce se scurg ultimele minute dramatice. In realitate, teroristii nu lanseaza provocari trupelor speciale de felul „cine dezamorseaza bomba ultimul e fraier (sau erou, dupa caz)”; ei ar cam vrea ca bombele sa... explodeze.

• Impuscaturile nu dor
  Ai fost impuscat in brat? Nu-i nimic, nu e fatal. Atat timp cat nu te-au nimerit in cap, esti ok. Da, e enervant, dar dupa ce ti se schimonoseste fata de durere cateva cadre, bei un shot de alcool tare si ar trebui sa fii din nou pe picioare. Pentru ca la Hollywood, nu se pierde sange. Mai e nevoie sa exemplificam?

• Important e sa aterizezi pe apa
  De la orice inaltime ai sari atunci cand te afli intr-o situatie-limita, vei fi ok. Fizica n-are a face cand vine vorba de plonjatul in apa: impactul e lin, parca te-ai arunca in pat. Daca atunci cand sari de pe un varf de stanca pe asfalt, te zdrobesti si te faci praf, acelasi salt in gol si apoi in apa are un singur neajuns: te uzi. Dar un schimb de haine curate si esti din nou gata pentru aventura. Dar ca sa revenim la realitate sa ne amintim cu totii pentru o clipa dureroasa senzatie pe care o ai cand plonjezi pe burta intr-o piscina.

Articol extras de pe Kudika. Toate cele 10 minciuni le gasiti AICI.

Scriu, scriu, scriu....

Ganduri gri

Pe principiul "ce caut eu in viata mea?", am stat o noapte intreaga sa ma gandesc unde gresesc. Pentru ca multe dintre relatiile mele de prietenie se duc dracu' si sunt constienta ca trebuie sa fie si vina mea pe undeva. Dar unde, ca o caut si nu o gasesc.


Am trecut de la etapa "ma doare prea tare si nu pot sa respir" la etapa "ma doare in dos si nici acolo". Nu trebuie sa fii vampir (ca Damon) ca sa poti sa iti reprimi toate sentimentele. Am ajuns la concluzia ca oamenii sunt rai pentru ca au fost o data buni si nu le-a placut.


Dar revin la intrebarea mea: unde gresesc? Presupun ca raspunsul e in fata mea, ma dau cu capul de el si nu il vad.


Uuundeeeee? Spuneti-mi unde pana nu innebunesc!!

Dureri

M-a durut piciorul pentru ca m-am lovit si mi-am dat cu unguent Baneocin. 
M-a durut mana de la vaccin si am luat un Ibuprofen. 
Dar acum, ca ma doare sufletul, ce pot sa iau? 
De ce nu exista o pastila care sa aline durerile sufletesti si dezamagirea?


De ce nu exista un super-glue care sa lipeasca si sa reintregeasca inima mea zdrobita si calcata in picioare fara mila?

I wanna be forever young

Do you really want to live forever?


Yes, yes, please!!


Ca Edward :)) Si Damon, si Eric si Lestat si....ma rog, v-ati prins voi :))