“Oricât de tare aș vrea acum să-mi întrerup călătoria spre trecut, nimic nu mă poate opri spre a-ți demonstra că te înșeli. Viața și moartea se împletesc încet, iar ceasul nostru sună neîncetat pentru a ne demonstra propria-i putere.”
Elena Costea

Ani de liceu

marți, 21 iunie 2011

| | |
Pe holuri nu mai rasuna demult ecoul pasilor nostri…in sala de clasa nu ni se mai simte parfumul…clopotelul a sunat pentru ultima oara.A trecut atata timp…
Oare cum arata acum liceul nostru? Oare mai exista si alte persoane care sa il iubeasca la fel de mult cum am facut-o noi?
Cu cine mai vorbeste acum doamna diriginta despre Gabriel Garcia Marquez? Noilor ei elevi le place oare limba romana?Sunt cuminti sau ii fac probleme?Si de cine mai rade acum doamna de mate, spunand ca fumeaza trabuc, pe cine mai duce profu’ de tehnologie in atelier pentru demonstratie, cu cine se mai contrazice doamna de religie?
Oare pe banca mea mai este desenul cu hertagrama sau a sters-o cel ce a venit dupa mine?Oare tabla noastra mai e crapata, acolo unde Marius a lovit-o cu sticla sau au schimbat-o?
Mai e ceva cum a fost? Mai e ceva care sa arate ca am trecut pe acolo? Amintirea a ramas doar in sufletele noastre…dovezile materiale s-au stins odata ce picioarele noastre tremurande au pasit dincolo de poarta pentru ultima data, ne-am intors sa mai vedem inca o data locul pe care l-am iubit atat, ne-am aruncat tocile si ne-am indepartat cu ochii in lacrimi.




0 comentarii: