“Oricât de tare aș vrea acum să-mi întrerup călătoria spre trecut, nimic nu mă poate opri spre a-ți demonstra că te înșeli. Viața și moartea se împletesc încet, iar ceasul nostru sună neîncetat pentru a ne demonstra propria-i putere.”
Elena Costea

Viata ca o sita

duminică, 4 septembrie 2011

| | |



Viata e ca o sita...care cerne si tot cerne.
Cate persoane am cunoscut de-a lungul vietii? Greu de numarat. Cate au ramas in viata mea? Prea usor de numarat. Putini au ramas, restul s-au cernut. Cu sau fara voia mea.


Dar ce ma fac daca sunt oameni pe care vroiam sa ii pastrez, dar au plecat si oameni de care vreau sa scap, dar de tin de mine ca scaiul? Pe ce principiu merge sita asta?


Si mai sunt si acei oameni de care ma agat cu disperare, dar simt ca imi scapa printre degete.

1 comentarii:

kyky™ spunea...

Uf..cateodata asa zic si eu. Dar am un principiu.
In viata mea, raman doar cei buni!
Cei rai se imprastie si isi vad de drumul lor!
I-am pastrat doar pe cei in care cred cu adevarat!