“Oricât de tare aș vrea acum să-mi întrerup călătoria spre trecut, nimic nu mă poate opri spre a-ți demonstra că te înșeli. Viața și moartea se împletesc încet, iar ceasul nostru sună neîncetat pentru a ne demonstra propria-i putere.”
Elena Costea

E gol

duminică, 25 septembrie 2011

| | |


E gol

Timpul ce trece in fuga nebuna,
Vuieste prin amintirea ce-o razbuna,
Dar e gol.

Locul in care stateai altadata,
A ofilit ca o petala uscata
Si e gol.

Aerul ce-l respir, rece si amar,
Imi vajaia cu furie, dar in zadar.
Pentru ca e gol.

Cerul senin, albastru si pal
Ca un obiect arhetipal,
E si el gol.

Locul pastrat special pentru tine,
Ce credeam ca mereu iti va apartine,
Acum e gol.

Drumul  ce-l faceam mereu cu sufletul tremurand,
De emotie ca te voi revedea in curand,
Acum e gol.

In parcul tacut, inca se mai afla banca noastra,
Domnind departarea ca o pasarea maiastra,
Dar ce pacat, caci locul nostru cald, plin de amor,
Acum e gol.

Durerea ce ardea vie in sufletul meu,
Ca o arma in mana unui zmeu,
A lasat in urma un loc gol.

Totul e un gol, desertic, uscat,
De parca nimic nu a existat.
Totul e sterp, lipsit de suflu si de sens
Si ma intreb: a fost real acest Univers?

0 comentarii: