Asta ar fi momentul in care eu va scriu ceva care incepe cu Fie ca lumina divina sa va calauzeasca drumul si se sfarseste cu Paste fericit.Ati observat cat de sarcastica pot fi cand sunt suparata?Eu sunt sarcastica mai mereu, deci cred ca nu e o diferenta prea mare, totusi...Asta e momentul in care va fac urari. Doar ca mintea mea e goala, pustie. Ioc. Nada.
Si in perioada asta de cumpana ma intreb de ce sarbatorim noi o moarte. Nu, stati asa. Sarbatorim o Inviere. Dar cu ce ma ajuta pe mine asta, dat fiind ca niciuna dintre persoanele dragi mie care au murit nu au inviat?
Nu, refuz sa sarbatoresc asa ceva, cel putin anul asta.
Nu am vopsit oua, nu am facut nimic din ce ar fi trebuit sa ma poarte in spiritul ala de sarbatoare Pascala.
Pentru ca in timp ce noi vopsim oua si ne distram, pe numeroase paturi de spital de afla oameni prinsi intre viata si moarte. Iar ei nu vor invia A treia zi dupa scripturi.Nici nu stiu daca ma duc sa iau lumina diseara. E ca un fel de traditie, slujba de Inviere mereu ma linisteste si ma face sa meditez, dar acum...acum sentimentul meu de razvratire e mai mare decat orice.
Dar, cum spune o prietena, Tu nu esti o gaita-zeflemitoare, esti doar o gaita!, probabil ca o sa calmez in timp...
Paste fericit, dragilor, si sper ca voi sunteti mai veseli decat mine!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu