Destinul nu poate fi evitat

ATENTIE!
Urmatorul articol contine spoilere despre finalul trilogiei Jocurile foamei si din volumul 2 al seriei Nemuritorii- Luna albastra.
Daca nu ati citit aceste carti, nu cititi mai departe!!




Daca am invatat ceva de la Alyson Noel, care nu e chiar un geniu al literaturii, este ca destinul nu poate fi evitat. Poate fi ocolit, pacalit pentru scurt timp, dar se intoarce pentru a finaliza ce a inceput. Acelasi lucru l-am invatat si de la Suzanne Collins, prezentat intr-o maniera mai subtila.


Ever renunta la tot ce are in prezent ca sa se intoarca in timp, sa isi salveze parintii si sora de la moarte.(Si sa nu uitam de Buttercup:)) ) Si cu toate ca Drina nu mai este, altceva le provoaca accidentul. Si mor...pentru ca trebuia sa moara. Pentru ca le-a fost scris sa moara.Iar ei ii era scris sa traiasca. Sau mai bine zic, sa traiasca singura si in vinovatie.


Cand am terminat de citit Jocurile foamei, am zis ca nu-i adevarat. Prim era motivul pentru care s-a dus Katniss la Jocuri, motivul pentru care a fost scrisa cartea pana la urma. Nu era personajul principal, dar era importanta, simbolul inocentei si al sperantei si al iubirii neconditionate.
Mi s-a parut nepotrivit ca a murit. Si trist. Si da, am plans. Dar am inteles mesajul: destinul nu poate fi evitat.
Degeaba s-a dus Katniss la Jocuri in locul ei, degeaba s-a oferit sa moara in locul ei. Lui Prim ii era scris sa moara...si a murit.

Vi s-a intamplat vreodata sa faceti tot posibilul pentru a evita un anumit lucru, si pana la urma el tot sa se intample? Vi s-a parut un ghinion sau o coincidenta? Eu nu prea cred in coincidente. Cred mai degraba in puterea Universului ce asterne totul dinaintea noastra. Cred in sufletele care se cauta inconstient si se gasesc, cred in lucrurile care trebuie sa se intample si nu ai cum sa le poti opri.


Ca o marioneta in mainile unui papusar nebun.(Da, Miku, iar te citez :)) Pentru ca meriti.)