Mai nou, mi se pare ca totul ma limiteaza. Vad in orice obstacol o limita care ma impiedica sa ajung unde vreau, sa fac ceea ce vreau. Nici nu stiu cum sa explic asta. Nici nu stiu daca poate fi explicat.
Locul de munca, statutul social, chiar si scoala, astea sa zicem ca pot fi limite. Dar prietenia? Poate fi prietenia o limita?Poate fi familia o limita? Cred ca am baut prea mult suc din ala scarbos, Frutti Fresh de struguri (nu incercati asta acasa) si mi-a tulburat mintea.
Nu ca mintea mea nu ar fi tulbure oricum.
In momentul unu vreau sa ma imbrac sa ies in oras, in momentul doi nu am chef de nimic. Unde e limita aici? In capul meu obosit si batran.:))
Vedeti caruselul ala din poza? Mountain rouse, domne'.Asta a aparut la google imagini cand am cautat no limits. Deci asta ne ajuta sa ne depasim limitele? Atunci eu sunt chiar o baba trista, pentru ca urasc chestiile astea. Imi dau impresia ca nu mai am niciun strop de control asupra mea cand ma urc in masinutele alea periculoase.O baba, v-am zis. Obosita si trista.
“Oricât de tare aș vrea acum să-mi întrerup călătoria spre trecut, nimic nu mă poate opri spre a-ți demonstra că te înșeli. Viața și moartea se împletesc încet, iar ceasul nostru sună neîncetat pentru a ne demonstra propria-i putere.”
Elena Costea
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu