“Oricât de tare aș vrea acum să-mi întrerup călătoria spre trecut, nimic nu mă poate opri spre a-ți demonstra că te înșeli. Viața și moartea se împletesc încet, iar ceasul nostru sună neîncetat pentru a ne demonstra propria-i putere.”
Elena Costea

Lauda de sine nu miroase a bine

luni, 5 martie 2012

| | |
Care e diferenta dintre lauda si dorinta de a impartasi o bucurie cu ceilalti?
Daca eu zic "Mi-am luat ultimul volum din Jocurile foamei", vreau sa impart bucuria mea cu voi. daca zic "Mi-am luat un motor Yahama Virago"(ceea ce nu se va intampla niciodata, dar hei, o fata are dreptul sa viseze) da, e clar, ma laud.
Dar lucrurile nu sunt intotdeauna atat de simple.
Unde se sfarseste bucuria de a impartasi ceva cu ceilalti si incepe lauda?
Psihologic vorbind, esti deranjat de lauda celorlalti atunci cand ii invidiezi. Dar nu fac psihologie pe mine, ca nu imi iese.Nu spun ca nu am fost niciodata invidioasa. Nu exista oameni care nu au invidiat niciodata, ci doar oameni care nu recunosc asta. Dar exista si invidie constructiva.
Insa nu despre invidie vreau sa vorbesc, ci despre lauda, ca ma obsedeaza de ceva vreme.
Nu ma deranjeza, de fapt, oamenii care se lauda, ci oamenii care se lauda cu ce nu-i al lor.
La modul "Taticu' are nush ce job si intoarce banii cu lopata.". Ok, dar tu cine esti?Ce faci? Tu, ca om, cu ce te lauzi? "Eu sunt baiatu' lu' taticu'".
Ei, asta ma scoate din minti.
Stiti genul ala de oameni?
"Vai, am doua masini.". Ai un rahat, ca n-ai nimic. Are maica'ta una si taica'tu' una. TU nu ai nici macar o bicicleta, ca nu ai fost in stare sa ti-o cumperi singur.
Admir oamenii care se zbat sa isi indeplineasca visurile, sau uneori se zbat ca sa supravietuiasca. Ideea e ca se zbat ca sa faca ceva.
Am primit saptamana asta o lectie de viata zdravana de la o astfel de persoana si, da frate, jos palaria!
Si nici macar nu se lauda. Asta e chestia: oamenii care fac multe lucruri, care au multe datorita lor, nu se lauda.
Se lauda cei care nu au motive sa o faca. Si asta inseamna ca lauda vine din sentimentul de nesiguranta si neputinta. Un fel de a spune "uite ma', ca si eu sunt tare" cu toate ca nu e si o stie prea bine.
Si atunci, eu ce sa fac? Sa le zic verde in fata ca bat campii?
De obicei asta fac, am mania de a fi prea sincera.Si gresesc. Ura, 100 de puncte pentru mine, mi-am dat seama de asta! :))
Dar nu conteaza, chiar daca am revelatii, le uit repede :))

2 comentarii:

Myuuki spunea...

Cred ca lauda asta gen: am doua masini vine pentru a se asigura omul pe sine, pentru a-i convinge pe ceilalti ca e 'tare' si, in cazul in care ceilalti or sa spuna ca e "tare", atunci el va fi sigur ca e tare.
Fiecare bogat are frustrarile lui, dar are de unde. Daca ai lui ii dau nu stiu cat pe saptamana, eu zic ca are de unde si e bine. Dar daca tot are atat, nu ne mai da si noua?
Asa, doar cat sa vedem si noi cat de tare e...
`miku

Ramona spunea...

Da' culmea ca nu astia sunt laudarosi, ci aia care nu (prea) au cu ce. Tocmai ca sa isi dovedeasca lor si celorlalti ca de fapt, au.