“Oricât de tare aș vrea acum să-mi întrerup călătoria spre trecut, nimic nu mă poate opri spre a-ți demonstra că te înșeli. Viața și moartea se împletesc încet, iar ceasul nostru sună neîncetat pentru a ne demonstra propria-i putere.”
Elena Costea

Copilaria noastra vs. Copilaria voastra

marți, 6 martie 2012

| | |
Ma uit si vad cum tot mai multi parinti au tendinta sa isi creasca copiii intr-un balon de plastic. Nu le dau porc pana la 3 ani, nu le dau ciocolata ca agita, cola nici atat, multi copii nici nu stiu ce gust are. Nu ii lasa la desene mai mult de o ora pe zi, nu ii lasa singuri in casa pana pe la 10-12 ani si multe, multe altele.
Ma intreb: cum om fi supravietuit noi, astia din generatiile ’80-’90? Noi, care ne uitam toata ziua la desene si nu mai zicea nimeni nici ca ne strica vederea, nici ca sunt prea violente pentru varsta noastra. Noi, care mancam margarina pe paine si guma Turbo sau Barbie si nu mai zicea nimeni ca sunt cancerigene.
Va dati seama? Noi, care umblam cu cheia de gat de la 6 ani, stateam bot in bot cu toti cainii maidanezi, noi care cand prindeam Cola sau ciocolata mancam si beam pana ni se facea rau si nu zicea nimeni nici ca ne agita, nici ca ne face rau la stomac.
Noi nu aveam case Barbie si masini cu telecomanda, faceam casute din cutii de chibrituri si pachete de tigari goale, cornete din foi de caiete scrise, noi ne murdaream pe maini afara si nu ne stergea nimeni cu servetele umede, pur si simplu stateam asa pana intram in casa si ne spalam pe maini.
Noi ne rupeam hainele si ne juleam genunchii jucand Frunza si Tara, tara, vrem ostasi, mergeam cu rolele si bicicleta fara casca sau cotiere si genunchiere si nu mai era nimeni atat de disperat ca o sa ne spargem capul. Si daca ni-l spargeam, ne duceam la spital sa ne coasa si asta era.
Noi ne duceam sa cerem apa la o tanti de la etajul unu si ne umplea o cana mare din care beam toti…si nu mai zicea nimeni ca beam din cana ei sau ca bem unul dupa altul.
Si daca eram la tara, ne urcam in copaci, luam fructa si o mancam, nu se gandea nimeni ca trebuie spalata…si daca ne cadea pe jos, o luam, o suflam de doua ori si continuam sa o mancam.
Uimitor, am crescut si suntem sanatosi!

Multi cred ca am fost copii oropsiti, dar eu una cred ca am fost niste copii fericiti, mai fericiti decat cei din generatia actuala.
Post copiat de pe ramonafiction, scris in urma cu un an.

0 comentarii: