The Hunger Games by Suzanne Collins Darkest Powers by Kelley Armstrong Strange Angels by Lili St. Crow Vampire Academy by Richelle Mead
“Oricât de tare aș vrea acum să-mi întrerup călătoria spre trecut, nimic nu mă poate opri spre a-ți demonstra că te înșeli. Viața și moartea se împletesc încet, iar ceasul nostru sună neîncetat pentru a ne demonstra propria-i putere.”
Elena Costea

Leapsa frumoasa

sâmbătă, 11 februarie 2012

| | |
Am primit leapsa asta de la Miku, dar si de la Krisz si Alexya.


Cinci cuvinte care imi sunt dragi...

Liceu. A fost cea mai frumoasa perioada din viata mea, liceul, si mai ales ultimul an de liceu.Am scris multe monologuri despre liceu si atunci cand incep o poveste noua, persoanjele sunt de obicei la liceu. Pentru ca nu o sa uit si nu vreau sa uit niciodata acea perioada minunata, unde am aflat ce este fericirea si am savurat-o cu intensitate.

Mansarda. Si nu orice mansarda, ci cea de la vila Madi, din Vama Veche. Am fost in Vama de 1 mai acum ceva vreme si seara/noaptea/dimineata cand ajungeam in camera, stateam in pat pe spate si priveam tavanul inclinat al mansardei, rememorand toate cele petrecute peste zi. Minunat, de-a dreptul minunat!




Papusa. O papusa despre care mama zice ca e urata, dar cand eram mica eram indragostita de ea. Era papusa verisoarei mele, pe care o iubeam.(si pe papusa, si pe verisoara)A fost singura persoana cu care nu m-am certat niciodata. Apoi am crescut, verisoara mi-a dat mie papusa(ea era mai mare decat mine), apoi a plecat in Spania si asa am pierdut o buna prietena. Dar papusa a ramas, parca tinandu-i locul, si acum e sus pe sifonier. De cate ori a vrut mama sa o arunce! Dar nu am vrut, e amintirea mea de la verisoara mea preferata.



Lanterna. Cred ca e ciudat sa ai amintiri valoroase legate de o lanterna. :)) Lanterna ma duce cu gandul la noptile in care citeam Harry Potter pe sub plapuma, sa nu ma prinda mama. Si la noptile de vara de la tara, cand eu si verisoarele mele spuneam ca aceam nevoie la wc, care era in gradina, doar ca sa luam lanterna si sa mergem in gradina, unde era intuneric bezna, si sa ne speriem reciproc.

Ianca. Ianca este de fapt mai mult un "cine" decat un "ce". O catelusa lup(de fapt, ditamai cainele) care era buna prietena cu Happy al meu. Stapanii ei aveau un bar langa blocul nostru(unde am locuit inainte) si Ianca statea acolo, sa il pazeasca.Cum ieseam afara, Happy se ducea la bar si latra, scheuna, lingea geamul, doar-doar o vor lasa pe Ianca sa iasa afara. Si cand iesea, era o adevarata distractie sa ii privesti jucandu-se. Se alergau, se harjoleau,erau tare simpatici. Intr-o zi, Ianca il alerga pe Happy. In fatza lor trecea pe strada o doamna cu o sacosa mare in mana. Happy, mic cum e el, a sprintat pe sub sacosa, dar Ianca, fiind caine-lup, n-a avut loc si nici timp sa o evite cand a observat-o si a intrat cu capul inainte in sacosa.

Dau leapsa mai departe oricui vrea sa o faca.

0 comentarii: