Inotand in ape tulburi si adanci
Arunci cu pietre in sufletul meu
Fara sa iti pese de ranile adanci.
Unde esti tu, cel care ai fost?
In cine te-ai transformat?
La suprafata, ape involburate,
In adancuri e misterul.
La suprafata, liniste profunda,
In mine e cutremurul.
Veninul fierbe si musteste,
Se involbureaza sfidator,
Te-a deformat durerea si rautatea,
Ti-a distrus frumusetea eului.
Nu ma doare ce-ai facut cu mine,
Eu demult nu mai contez.
Dar ma sfasie si ma duce in agonie
Rautatea sufletului tau.
Pentru tine, nu pentru mine
Pentru sinele ce se scalda in Iad
Pentru ca nu vei mai putea iesi la suprafata
Din mizeria in care te-ai scufundat.
“Oricât de tare aș vrea acum să-mi întrerup călătoria spre trecut, nimic nu mă poate opri spre a-ți demonstra că te înșeli. Viața și moartea se împletesc încet, iar ceasul nostru sună neîncetat pentru a ne demonstra propria-i putere.”
Elena Costea
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu