Drum de toamna
Pe drumuri pustiite de negura si fum,
Ascunse in uitare de norii ca de scrum,
Paseste solitar in drumul lui ascuns,
Un calator de-al brumii rece val patruns.
Piciorul calca frunzele ingalbenite,
Clipeste sa alunge lacrima ce-asfinte.
Privirea piezisa cauta drumul inapoi,
E singur pe un drum ce era pentru doi.
Mana rece, tremuranda, se strange in pumn,
Tanjeste dupa acel suflet nedemn,
In vantul ce suiera nemilos de aproape,
Spera sa auda un murmur de soapte.
In toamna rece si nemiloasa cauta cu indarjire,
Acea voce calda, plina de iubire.
Dar ea s-a stins, tradatoare flacara falsa,
Ce odata stralucea pe bolta albastra.
Pe drumuri pustiite de negura si fum,
Noapte apune la capat de drum.
Calatorul a ajuns la capat de drum,
A obosit sa lupte cu norii ca de scrum.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu