Erau niste versuri anonime pe care le stiu de cand eram mica si pe care ingratii nostri romani manelari le-au transformat intr-o "veritabila" manea si rau au facut, pentru ca versurile alea au esenta, o esenta pe care stimabila ce le canta nu cred ca ar putea sa o patrunda vreodata in toata valoarea ei. Dar in fine...versurile:
Sa poti sa te ridici cand unii te doboara,
Sa poti sa crezi cand altii te insala,
Sa poti pastra ce altii vor s-alunge
Si cald sa ramai chiar de afara ninge.
Asta-i arta de-a invinge!
Sa poti sa te ridici cand unii te doboara, e ca atunci cand simti ca esti la pamant si oamenii continua sa iti dea in cap.Ceva de genul: si zmeul dadu cu iataganul si Praslea intra in pamant pana la genunchi, apoi lovi si Praslea si zemul intra in pamant pana la brau. Nici macar nu stiu daca era din Praslea faza asta sau era vorba de alt erou, dar in fine. Mi-a povestit cineva cum e sa fii in pragul mortii. Cum e sa stai acolo, cazut, fara niciun motiv sa te ridici. Si iti este foarte somn, ai vrea sa dormi, dar cineva urla si tot urla "nu adormi, ramai cu mine!". Si totusi iti e asa de somn...trebuie doar sa ai puterea sa gasesti un motiv, sa poti sa te ridici cand unii te doboara. Si da, sunt sarcastica atunci cand spun "doar".
Sa poti sa crezi cand altii te insala, asta nu se refera sa fii prost si sa nu vezi cand esti mintit. Se zice ca nu trebuie sa urasti toti trandafirii pentru ca te-ai intepat intr-un singur spin, dar daca ai o gradina cu trandafiri si ai pus mana pe fiecare trandafir in parte, iar si iar, sperand ca macar unul sa nu aibe spini si te-ai intepat iar si iar? Poti sa nu urasti trandafirii cand te-ai intepat in atatia spini?Sa poti sa crezi ca exista si trandafiri fara spini? Sa poti sa crezi cand alti te insala inseamna sa crezi ca exista bunatate, sinceritate, respect, iubire, desi pana acum viata ti-a demonstrat contrariul.
Sa poti pastra ce altii vor s-alunge; intotdeauna mi-am imaginat un catel din ala murdar si bolnav si vai de capul lui care plange pe la toate usile si pe care nu il vrea nimeni pentru ca e urat si murdar. Versul asta mie mi-a spus de cand l-am citit prima data (si cred ca aveam vreo 10 ani), sa vezi dincolo de exterior si sa ai credinta ca acel catel mic, bolnav, murdar si urat va deveni un caine adult puternic, inteligent si frumos daca vei avea puterea sa il ingrijesti. Dar stiti ce ar putea fi, mai mult decat atat? Sa ai puterea sa te pastrezi, tu pe tine, asa cum te stii tu in sufletul tau, cu valorile tale,acelasi om cu aceleasi principii si sentimente, cand toti din jur vor sa te alunge.
Si cald sa ramai chiar de afara ninge. Sa nu te lasi adormit de frig, inghetat, paralizat in munti de zapada, sa nu lasi sufletul sa iti inghete nicio secunda. Si sa nu asculti niciodata melodia asta, ca e contagioasa. :)) Daca ai fi un alpinist pierdut in munti la multe grade sub zero, ai renunta la lupta sau ai continua sa incerci sa razbesti prin frig si gheata? Ai putea sa ramai cald chiar de afara ninge?
Asta, da, arta de-a invinge!
Si va spun un secret: am descoperit secretul prieteniei vesnice. E atat de simplu, incat imi trag o palma peste frunte ca nu am vazut pana acum. Si una peste ceafa. Dar ce credeti? Nu vi-l spun :)). Decat, poate, in particular.
Ma gandeam ca ar trebui sa am un motto pe care sa il scriu la finalul fiecarui post si inca ma mai gandesc la asta.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu