“Oricât de tare aș vrea acum să-mi întrerup călătoria spre trecut, nimic nu mă poate opri spre a-ți demonstra că te înșeli. Viața și moartea se împletesc încet, iar ceasul nostru sună neîncetat pentru a ne demonstra propria-i putere.”
Elena Costea

Atractie de Elena Costea

sâmbătă, 2 iulie 2011

| | |
Recenzie pentru blogul FanFicTwilight


“Atractie” este romanul de debut al Elenei Costea si a aparut in aprilie 2011 la editura “Scrisul romanesc”.
“Atractie” este povestea de dragoste dintre Ema, o adolescenta  din Manhattan si Brian, directorul liceului la care ea invata.
In urma participarii la un consurs de esee, Ema pleaca, alaturi de prietena ei cea mai buna, Magda si de tatal acesteia, Brian, intr-un schimb de experienta in Anglia. Departe de casa si familie, atat Ema, cat si Magda, se simt libere sa faca lucruri pe care acasa nu le-ar fi putut face. Daca Magda isi pierde noapte dupa noapte la petreceri extravagante imbibate in alcool, Ema cedeaza atractiei pe care o simte pentru Brian si insistentelor lui.
Dar orice greseala are consecintele sale, dupa cum viata o va invata in modul cel mai crud pe Ema; consumul exagerat de alcool pune capat vietii Magdei intr-un mod tragic, lasand-o pe Ema singura cu durerea, teama si nesiguranta ei.
Stie, in adancul sufletului, ca e gresit sa continue ce a inceput cu Brian, dar mai stie ca nu se poate intoarce din drum, de parca ar fi o marionetă în mâinile unui păpușar nebun, un păpușar masochist.”
“Lasă-mă. Nu, mai bine ia-mă în brațe. Nu, pleacă, te urăsc. Brațele tale mă strâng atât de tare că mă sufocă. Ești un nebun, bun de nimic. Te urăsc, mi-ai distrus viața. Și ști de ce te urasc așa tare? Pentru că te-am iubit!”
Dar de ce? De ce a ales-o Brian pe ea? De ce I se intampla ei? Toate aceste intrebari au un raspuns, sau acesta a “fost voia Cerului atunci când viața mea s-a schimbat dramatic? “ Daca ar putea da timpul inapoi si sa schimbe ceva…Viata “e o mare plină de smoală încinsă, iar sufletele noastre sunt mai fierbinți decât ceea ce tu numești dragoste.”
Despre cartea lui Miku ar fi multe de spus, este o carte care m-a surprins in toate modurile posibile, genul de carte pe care odata ce ai inceput-o nu poti sa o mai lasi din mana.
Primul gand pe care l-am avut dupa ce am terminat de citit a fost ca nu este ceea ce pare. Fiecare cititor are anumite asteptari de la o carte atunci cand priveste coperta, deschide la prima pagina si incepe sa citeasca. Dar aceasta carte este o poveste aparte, scrisa intr-o maniera diferita, simpla si totusi complexa, realista si totusi filosofica, intr-un cuvant: uimitoare.
Ema nu este o eroina tipica a unei povesti fabuloase, ci o fata coborata din lumea reala in paginile cartii, cu calitati si defecte, cu slabiciuni, temeri si frustrari. Realismul cartii te face sa traiesti alaturi de ea fiecare intamplare, sa astepti, sa speri, sa plangi…iar pasajele mistice te poarta intr-o lume de vis, perfecta prin insasi imperfectiunile sale.
Si ajungi sa te intrebi ce e viata. Care sunt acele momente in care destinul ni se schimba fara sa bagam de seama? Putem prevedea cotiturile inexplicabile si le putem evita, sau plutim in acest spatiu ca o barca solitara pe apele spumegande ale unui rau involburat? Si daca barca aceea este viata noastra, avem vasle? Putem ocoli pericolele ce ne pandesc, pietrele ce ne lovesc sau ne scufunda?Putem lupta contra lor, sau orice am face vom pluti in continuare, fara a avea control asupra propriului destin?
“Oricât de tare aș vrea acum să-mi întrerup călătoria spre trecut, nimic nu mă poate opri spre a-ți demonstra că te înșeli. Viața și moartea se împletesc încet, iar ceasul nostru sună neîncetat pentru a ne demonstra propria-i putere.”

0 comentarii: