Nu stiu care e cea mai veche amintire, dar din copilarie (pana pe la 6 ani) am doar franturi de amintiri: cum ma plimba bunicul pe bicicleta, cum coboram valea de la tara cu el, cum ma tinea de mana, imi amintesc mana lui mare, aspra, cu bataturi, dar calda, cum plangea mama la inmormantarea lui...
Nu stiu daca e cea mai veche amintire pe care o am, probabil ca nu, dar imi amintesc mereu amuzata cum ne udam eu cu frate'miu cu apa in casa, cum curgea apa pe pereti si a sunat taica'miu(vitreg) la usa.
Ma asteptam la o sapuneala zdravana, dar el nici nu a intrat in casa, venise sa ia niste scule, l-a rugat pe frate'miu sa i le dea si a plecat.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu