
Asta e momentul in care va fac urari. Doar ca mintea mea e goala, pustie. Ioc. Nada.
Si in perioada asta de cumpana ma intreb de ce sarbatorim noi o moarte. Nu, stati asa. Sarbatorim o Inviere. Dar cu ce ma ajuta pe mine asta, dat fiind ca niciuna dintre persoanele dragi mie care au murit nu au inviat?
Nu, refuz sa sarbatoresc asa ceva, cel putin anul asta.
Nu am vopsit oua, nu am facut nimic din ce ar fi trebuit sa ma poarte in spiritul ala de sarbatoare Pascala.
Nici nu stiu daca ma duc sa iau lumina diseara. E ca un fel de traditie, slujba de Inviere mereu ma linisteste si ma face sa meditez, dar acum...acum sentimentul meu de razvratire e mai mare decat orice.
Dar, cum spune o prietena, Tu nu esti o gaita-zeflemitoare, esti doar o gaita!, probabil ca o sa calmez in timp...
Paste fericit, dragilor, si sper ca voi sunteti mai veseli decat mine!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu