Inca nu stiu cum a ajuns cartea asta in biblioteca mea, cu tot cu autograful autorului pe prima pagina. Am gasit-o intamplator si m-au impresionat versurile de pe spate asa ca m-am hotarat sa o citesc.
Apoi, am intalnit doua greseli. Una: Katalin era anul intai la facultate cand Romulus terminase medicina. Peste trei ani se intalnesc si ea este stomatolog. Pai unde a facut ea facultatea de a si ajuns medic in trei ani, pe internet?
Doi: In anii '88-'89, cand in Romania nu se gasea nici hartie igienica sa te stergi la...3 litere...ei fumau tigari Kent. Ei fiind medici, ca daca erau securisti mai ziceam :))
OK, sa trecem la poveste.
Cand Romulus avea 10 ani, salveaza o fetita dintr-un accident de masina, o duce la spital. Asta e primul capitol. Apoi, povestea ne duce unde Romulus este in ultimul an de facultate si e indragostit de Simona, o colega de-a lui. Relatia lor e scurta si ia sfarsit cand Romulus afla ca Simona se culcase cu un alt coleg (si foarte posibil alti colegi) de-al lui inainte de a fi cu el. (Idei romanesti idioate, v-am zis eu.)
Intors in vacanta acasa, el o revede pe Katalin, fata pe care o salvase dupa accident cu ani in urma. Ei se indragostesc si de aici incep o serie de evenimente care il macina pe Romulus, axate in principal pe faptul ca parintii fetei nu vor sa i-o dea de sotie, pentru ca el este roman, iar ea, unguroaica.
Povestea in sine mi-a placut mult, iar pe ici, pe colo, am gasit fragmente scrise intr-o maniera metaforica, idei ce dau de gandit asupra sensului vietii.
Citate:
Ȋn tãrâmul viselor, zâna vieţii şi a morţii torcea fir de sânge şi otravã, de dragoste disperatã şi de iubire imposibilã.
Cel mai complit frig nu e cel al iernii. Cel mai cumplit frgi e cel din suflet, când moare dragostea şi speranţa.
Adevãratele piedici în calea dragostei nu sunt dinafara, ci dinãuntrul nostru.
-Eu vreau sã termin, sã mã cãrãbãnesc din împuţiciunea asta. Sã pun gabja pe un bãrbat bogat, sã fac numai ce vreau eu.
-Atunci de ce înveţi medicina?
-Pentru cã doctoriţele sunt mai scumpe decât curvele, în orice parte a lumii.
Se cam duce viaţa mea, gândea Romulus. Dreaptã şi nepãsãtoare ca o lumânare de la capul unui mort. Cine e vinovat de toate acestea?
-E un pacient ca oricare. Nu-l puteam lãsa sã moarã dintr-o zgârieturã.
-Bãnuiesc cã-mi puteţi spune cu ce s-a zgâriat.
-Cu ãsta!
Romulus scoase glonţul pe care-l pãstrase ca amintire.
Nicio moarte, cugeta el, nu poate fi justificatã. Ideile frumoase nu ucid.
Un muritor de pe planeta Pãmânt îşi punea eternal problemã a omenirii: cine şi de ce ne oferã destine crude, pline de suferinţe. Unde sã-I gãsim şi sã-o zdrobim?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu